—
A doua carte a venit ieri cu Cotidianul. Am citit-o cam in 3 ore si sunt acum intr-o cautare febrila dupa alte scrieri ale lui Ira Levine. E un thriller pasionant scris oarecum din perspectiva criminalului, cu indicii presarate foarte discret ici si colo, care, atunci cand le dibuiesti, te fac sa te simti cel mai tare cititor. E o carte care mi-a amintit mult de filmele lui Hitchcok; suspansul e foarte bine dozat si deznodamantul complet neasteptat. Cititi-o, o sa vi se faca dor de tinerete. E genul de carti pe care le citeam atunci.
Am cumparat azi Viata lui Pi, dar cred ca nu mi-au dat reducerea :(
Costa 13 lei, avea eticheta cu portocala pe coperta si scria “reducerea se acorda la casa”. M-au fraierit :(
Si aveam o impresie asa buna despre Carturesti :(
nu cred ca te-au fraierit, doar ca baietii de la casa nu-s mereu la curent cu promotiile de la raft. Cred ca atunci cand bipaie produsul ar trebui sa le sara un pop-up ceva care sa-i anunte de reducere, ca la Diverta, dar nu le sare.
Eu am prins odata o oferta care zicea “la 3 carti cu portocala, una gratis”. Am luat trei carti cu portocala [printre ele "Viata lui Pi"!!] si – surpriza! – mi-a luat banii intregi pe ele si nici nu mi-a dat nimic gratis. M-am rusinat, n-am zis nimic, am iesit si pe urma m-am enervat si m-am intors si le-am zis de promotie. Bineinteles ca si-au cerut scuze, mi-au facut reducerea si la cartea gratuita nu prea era mare oferta si am ales “Fric”, de Stefan Agopian ;))
Pe 13 iunie da si Cotidianul “Viata lui Pi”.
asa sunt si eu, ma rusinez si prefer sa tac din gura atunci cand e vorba de certat cu vanzatori / oameni care se baga in fata ta la coada / contrazis cu autoritatile sau HR. HR e SCARY. Nu atat de scary ca administratia financiara, dar e foarte aproape :)
nu stiu de ce, la serviciu si in viata de zi cu zi sunt foarte bataioasa si nu ma las usor :). Insa atunci cand vine vorba de oamenii din spatele tejghelelor sau ghiseelor, ma pierd. Probabil ca e ceva ramas de pe vremea comunismului si vanzatoarelor de la alimentara / consignatie / aprozar :))
Oana, e clar un reflex din vremea comunismului, ca si eu am un respect amestecat cu teama pt vanzatoare si tanti Nutzi de la orice ghiseu [pana la urma si HR tot o institutie birocratica este, nu?]
Pana sa ma intorc inapoi si sa-i spun pustiului de la Carturesti (care era chiar mai mic ca mine!) ca NU mi-a facut reducerea, m-am razgandit de zece ori. Daca nu era oferta cu cartea gratuita, cred ca nici nu m-as fi intors :D
Io zic, daca mai ai bonul, sa te duci inapoi la ei sa-ti faca reducerea! Visca la revolució! :p
Nu e o suma mare (~70k) si chiar nu ma deranjeaza sa dau bani pe carti, dar ideea conteaza…Plus ca daca ma duc in Carturesti nu voi putea rezista tentatiei si voi pleca iarasi cu 2 mil mai putin in buzunar si “cateva” carti in plus in bibioteca
Vorbeam ieri cu o colega de media (muzica, filme etc) originala vs. media “neoficiala” (mp3, avi, mpeg etc procurate de le ODC, e-Mule etc) si am ajuns la concluzia ca singurul lucru pe care nu l-as putea accepta vreodata in alt format decat cel traditional si original sunt cartile. Am incercat sa citesc un e-book (Eric / Faust de Terry Pratchett, nu se gaseste in librariile noastre si pe atunci nu stiam de amazon :P. Si e cu Rincewind! :X) si am renuntat dupa cateva “pagini”. Nu dom’ne, cartea trebuie sa aiba coperti si pagini intre ele :). Imi pare rau pentru bietii copaci, da’ ata ete, vorba clasicilor :)
Visca la revolució, sense dubte! Si estirem tots, ella caurà :))
Dap, si eu la fel simt cu cartile. Nu pot, domnule, sa citesc carti pe ecran. Cat priveste copacii, lasa ca reciclam si ii salvam :)
Imi place cum ai surprins esenta din Viata lui Pi. E o carticica frumoasa, oarecum prea frumoasa (estetic, nu literar), insa merita citita. Si vazuta cu ochi de adult dar si cu ochiul copilului ce se mai ascunde in noi.
Asa este, Arana. Multumesc de vizita :)