Motto:
Girls in white dresses with blue satin sashes;
Snowflakes that stay on my nose and eyelashes;
Silver-white winters that melt into springs;
These are a few of my favorite things.
In Parcul Tineretului am vazut aseara niste oameni care mergeau pe apa. Se numeau Ilotopie, veneau din Franta si incercau sa ne povesteasca fara vorbe despre cat de singuri vom ajunge, daca continuam sa ne uitam numai la noi insine. Pe scurt, Narcis guette (Reflexiile lui Narcis), un balet pe apa, pe o muzica lenta si adormitoare, un joc de lumini si umbre, sapte oameni plutind pe luciul lacului ca niste fiinte din vis. Foarte frumos, mai ales dupa ce am auzit-o pe dna directoare de RP de la ICR explicand povestea: fiecare e un Narcis preocupat de propria sa reflexie in apa; desi incearca o apropiere de ceilalti, iubirea de sine e prea puternica si il face sa se indeparteze, sa caute singuratatea (si, intr-adevar, distanta intre ei se mareste, fiecare pluteste la mare departare de celilalti). In cele din urma, Narcis indragostit de sine se ineaca in propriul eu, iar in urma-i ramane doar un om de plastic plutind intr-o mare de narcise.
un Narcis ilotopic :-) de aici
Spectacolul se reia si in seara asta; e destul de departe, mai aproape de Polivalenta si mall-ul Pieptanari decat de Sincai, deci trebuie sa mergeti din timp. Incepe la 9:30, se sta pe iarba si e destula lume.
Imi pare rau ca am pierdut saptamana trecuta Asas do Destino, cu Teatro Ka din Portugalia.
Si eu i-am vazut aseara ;)) si mi-au placut punerea in scena, decorurile, muzica. Cu toate astea, din punctul meu de vedere, daca n-as fi citit mai sus “povestea” explicata de ‘dna directoare de RP de la ICR’, ea ar fi ramas in mare parte un mister pentru mine. :D Deh, poate sunt doar eu care nu mai tine pasul cu teatrul asta modern, abstract, cine stie… ;))
Pai si eu tot in mister m-am aflat cand au izbucnit aplauzele de final. Fara explicatie nu e mare lucru de inteles, doar de admirat cat de bine se tin oamenii aia in picioare pe plute ;))
Si patul!!! patul mi s-a parut senzational!
Directorul artistic si cel care a infiintat Ilotopie acum 20 de ani spunea ca important nu e ca spectatorul sa inteleaga, rational si constient, povestea. De altfel, ea nici nu exista. Spectacolul este compus din metafore iar povestea lui e povestea fiecaruia dintre noi. Asa cum o vrem noi. Ei doar ne ghideaza, ne uimesc, ne arata drumuri.
Goal-ul nu este intelegerea, ci imaginarea.
Nu e vorba de modern, de abstract sau de post-modern.
Denumirea pe care o dau ei este “dezordine artistica”
tehnic, spectacolul este foarte greu de realizat.
De la un organizator, va multumim ca ati fost acolo si ca v-a interesat. De restul nu ne ocupam noi ci ei
va asteptam si week-endul viitor, pe platoul unde s-a jucat The Field al celor de la Strange Fruit
Recunosc, comentariul m-a ajutat destul de mult. Personajele par din vis, suprareale. Parca asistam la o incursiune in subconstient, imagini exagerate parca ale unor obsesii individuale. Un spectacol care este menit sa incerce sa genereze intrebari pentru sufletul fiecaruia