Smilla a vazut pentru dumneavoastra :-)

N-am mai scris de cateva zile, ocupata fiind sa asist la tot felul de evenimente pe care vi le voi povesti in continuare. Multumiri organizatorilor, care ne-au pregatit atatea lucruri frumoase in vara asta si Madalinei, care ma scoate din casa ;))

Sa incepem cu inceputul, adica cu seara de joi, cand Opereta râde, cânta si danseaza chiar pe treptele Teatrului de Opereta din Bucuresti. Micuta scena amenajata acolo e numai buna pentru ca orchestra Concertino si 3-4 solisti de mana intai ai Operetei sa dea viata – de-a lungul unei ore si un pic – unor personaje din cele mai diverse: nobili si tarani, conti si subrete, ba chiar saptamana asta am avut si un Tobosar! Intre solisti: sopranele Eugenia Ilinca, Silvia Sohterus, tenorul Anton Zidaru (si inca doi solisti al caror nume nu mi-l amintesc, desi am in fata “schema de personal” a Operetei…). Preferata mea de departe a fost dragalasa soprana Mediana Vlad, pe care n-o stiam si care a fost mai mult decat dulcica, intr-o rochita-corset cloche cu care ne-a facut plecaciuni si piruete pana ne-a cucerit. Si a mai si cantat o bucata arhi-cunoscuta din Cats, foarte frumos. Am stat in picioare, pentru ca n-am mai prins loc pe scaune, dar timpul a trecut foarte repede, mai ales ca nu mai fusesem de muuulta vreme la Opereta si mi-era tare dor sa mai ascult. Ma duc si joia viitoare, cand sper sa-mi cante din My Fair Lady - opereta mea preferata :)

Spectacolul incepe la ora 21. Se poate asculta si de pe terasa Cafenelei Actorilor, da’ e mai frumos sa fii chiar in public :p

Urmatorul pe lista e MNAR, adica Muzeul de Arta al Romaniei, acela de la Palatul Regal. Mi-a tot sarit in ochi trecand pe acolo afisul cu Galeria de Arta Europeana si azi am reusit sa o si vizitez. Multe tablouri, majoritatea cu scene biblice sau mitologice, un pic de Rembrandt, Rubens, Zurbaran, El Greco, multe doamne in taior si fusta care te pandesc ca pe dusmanul de clasa sa nu cumva sa atingi tablourile (usor stresant, totusi); o foarte frumoasa sala germana (preferata mea dintr toate… chipurile alea austere au aparut ca un balsam dupa ingerii bucalati si grasulii ai italienilor), cu o minunata colectie de statuete de bronz si pocale, femei musculoase si o scena a Nativitatii absolut delicioasa: fecioara Maria imensa, in relief [era o gravura in lemn cu policromie], pruncul Isus mititel de tot, iar Iosif intr-un fel de plan doi – prezent, dar prea putin important.

Dealtfel am vazut o abundenta de Fecioare Maria, care cu sanul pe afara [si ce san! uneia ii crestea din clavicula, alteia din gat - anatomia asta!] dand Pruncului hrana, care cu Pruncul in brate sau alaturi; cu Bunavestire, Coborarea de pe Cruce, o Adormire, multe Sfinte Familii impreuna etc. Urmau apoi portretele de sfinti, o sfanta Magdalena care poate fi chiar Maria Magdalena, o Sfanta Barbara germana [patroana minerilor! bunicul meu a fost miner :)], o sfanta de care n-am auzit niciodata aflata in sala spaniola si cate si mai cate. Tot in triplu/cvadruplu exemplar – pictate practic de fiecare scoala, probabil era un numar limitat de teme considerate “cool” la momentul ala :) – apare si tabloul “Venus si Amor/Cupidon” . Cel mai dragut mi s-a parut cel francez, unde Cupidon nu mai e un baietel grasalan, ci un tanar musculos culcat la picioarele lui Venus. The French know shit, ce sa mai.

Palatul Regal e foarte frumos, muzeul e placut de vizitat, o data cu biletul primesti si un pliant foarte misto cu salile in ordine si tot felul de informatii despre colectii (foarte utile, daca vrei sa intelegi ceva si esti un profan 100% ca mine), biletul costa 7 lei si merita toti banii. Tablourile si celelalte obiecte expuse provin din colectia Regelui Carol I, marea majoritate. Sunt si unele din colectia Muzeului Simu, altele recuperate din Tezaurul de la rusi, ba am vazut vreo doua de la “gospodaria de partid”, lol. Si sunt si multe achizitii ale muzeului, din diverse perioade. Sunt unele unde rama mi s-a parut mai grozava decat tabloul!!

Ahhh, iar in Sala Franceza exista un Sarut din bronz la care nu te mai saturi sa te uiti… si mai exista si acest Auguste Preault (poza de mai sus). E tot un bronz, se numeste Tacerea si mi-a placut enorm.

Atat deocamdata, dar revin maine cu noutati despre trupa Tuig, in festivalul Apa Aer Foc. Doua vorbe: salto vitale.