Citind ce-a scris Inozza mi-am dat seama ca si mie mi-ar placea sa locuiesc intr-un hotel, ca boierii odinioara. Sa am toate serviciile la dispozitie, sa am o camera de-aia super comfy si mare de hotel si senzatia minunata ca sunt un musafir dorit si bine tratat si apreciat. Chiar daca platesc pentru asta ;))
Mi-ar fi placut sa fiu una din aceste femei, traitoare intr-o epoca de mare lux si rafinament, care-si alegeau cu grija musafirii si cultivau bunele maniere, conversatia aleasa si eleganta desavarsita. Uneori cred ca trebuia sa ma nasc in perioada interbelica, contemporana cu Cella Serghi si Henriette Yvonne Stahl, cu tramvaiele care urcau pe Uranus, cu bufet-express-urile si concursurile de patinaj in inima orasului.
Dar nu-mi pare rau ca m-am nascut nitel mai tarziu si traiesc anii 2000, contemporana cu aceste femei, pentru ca ma recunosc mult mai bine in ele si mi-s altfel dragi decat celelalte. Si nu (doar) pentru ca doua dintre ele ar fi romance!
Iar cele 5 secrete teribile ale lui Madelin mi se aplica si mie.
I have lots of sisters out there & it feels so good.
Mie mi-ar fi placut sa traiesc timpurile cand nu se putea face chiar absolut orice.
pai de ce?
nu e mai frumos sa se poata?
Da, ce sa spun, imaginea asta a omului care poate sa treaca peste orice sau, peste oricine, ma sperie.