Cartea Smillei

Nu stiu de ce, dar citind o suta si-o mie de pareri, de bloguri, de certuri, de justificari, de acuze… n-aveam in cap decat un vers din Ada Milea, care zice a intrat Don Quijote-n turmele de oi/ a taiat si-a ucis ca la razboi.

Rezumatul scandalului il face, scurt si la obiect, Irina - deja femeie simpla cu domeniu, nu puturoasa ca mine [ca domeniu am, blogul l-am transferat, da' sunt rezistenta la schimbare, na! :)]

Am observat ca-n ultima vreme e la moda sa tratezi mass-media si mijloacele de informare ca pe o portavoce personala (vezi scandalul “divelor”, care mai de care mai “dotata” cu emisiune personala in care-si poate varsa povestea :d) si vad ca incepe sa se practice asta si cu blogurile. E haios si copilaresc acest scandal, plin de neintelegeri si orgolii ranite. Si eu cred ca se va stinge de la sine cu un fssss… si gata.

La fel ca si Irina, n-am nimic de reprosat in privinta corectitudinii juriului la prima editie. M-am inscris pentru ca sincer credeam ca pot castiga si am castigat pentru ca am scris articole dragute care au fost apreciate la justa lor valoare. O situatie absolut win-win, in care eu n-am adus decat entuziasm, cunostinte de limba romana scrisa si o oarecare usurinta in exprimare. Pe organizatori mi-a facut placere sa-i cunosc la petrecerea de acordare a premiilor si mi-au facut o impresie excelenta. Si zau, ne invartim toti pe la aceeasi medie de varsta (care nu e 50-60!) - nu vi se pare deplasat sa fim asa de suspiciosi si de orgoliosi si de conspirationisti? Ma sperie atata incrancenare la o varsta la care ar trebui sa fim deschisi si optimisti.

Si ma amuza cei care comenteaza de pe margine la scandalurile astea… asa, ca mine

Deci tac.

P.S. La editia a doua a concursului nu m-am mai bagat, pentru ca nici una din teme nu m-a inspirat indeajuns. Si, oricum, fiind plecata pe mai toata durata concursului, mi s-a parut mai intelept sa stau deoparte. Ceea ce nu inseamna ca nu urmaresc ce se intampla si nu le tin pumnii sa fie bine. Ne vedem la party!