Prima amintire despre Mos Craciun: “e tata lu’ Andreea! e tata lu’ Andreea!” Eu aveam 3-4 ani si eram tare nedumerita. Cum sa fie Mosul cel cu barba alba si ochelari mari tatal colegei noastre Andreea? (eu nici n-o stiam pe Andreea pana nu mi-a aratat-o cineva cu degetul; plangea de mama focului dupa soba, speriata de barba lunga si ochelarii cu rame negre ai “Mosului”).
Tata lu’ Andreea sau nu, m-am dus la el si i-am spus frumos poezia, asa cum ma invatase mama:
“prinametinfapdeseara
a plecat-o spre oras
mojbatran c-uniepuras
inhama-la sanioara…”
Mosu’ a zambit (dar se uita cam ingrijorat la Andreea, care suspina de salta sortuletul pe ea), mi-a zis “bravo” si mi-a intins o punguta de plastic legata cu panglica rosie in care Doamna Tantza (ca “tovarasa” nu-i ziceam niciodata) ne pusese cate o portocala, bomboane de pom si nuci.
De la acest eveniment, probabil prima serbare de Craciun de la gradinita, am ramas cu impresia ca Mos Craciun e un rol pe care-l joaca un actor (aflasem ca tatal Andreei e actor). Mi s-a parut foarte normal sa fie asa, mai ales ca stiam si eu actori: Toma Caragiu, Stefan Banica si stiam ca un actor e un nene mai special, care se poate transforma in orice vrea el! De aceea m-am certat cu Sandu, tovarasul meu de “sorcovit” si de pozne in copilarie, cand mi-a zis, bucuros ca-mi poate darama un mit:
“Mos Craciun e mama si tata!”
“Ba nu! Mos Craciun e un actor!”, i-am raspuns furioasa.
“Ba sa stai tu treaza si sa vezi ca e mama si tata! Ei pun cadourile sub pom!”
“Pai si normal ca ei le pun,” am replicat “dar Mosu’ aduce pomul!”
De aceea cea mai mare dezamagire a copilariei mele nu a fost sa aflu ca Mosu’ e un actor… ci a fost vederea bradului legat bine cu sfoara si pitit in magazia din curte muuuult inainte de Ajunul Craciunului, cand trebuia sa vina Mosul cu el.
==Post de anul trecut, care imi place mult.
Ah vezi, ai mei au preferat sa se scuteasca de emotia depozitarii bradului! Asa nu-l aducea Mos Craciun, ci il cumparam si-l impodobeam noi! Si abia dupa aia venea Mosul, dupa ce-i cream spatiu de desfacere!:D
Hihihihi ce-am mai râs la postul ăsta! :))) Foarte realist scris şi, deşi povestea e tristă (dezamăgirea că „Moşul este tata şi mama”), e hazlie…..
“Mos Craciun e mama si tata!”
“Ba nu! Mos Craciun e un actor!”, i-am raspuns furioasa.
“Ba sa stai tu treaza si sa vezi ca e mama si tata! Ei pun cadourile sub pom!”
“Pai si normal ca ei le pun,” am replicat “dar Mosu’ aduce pomul!”
TAREEEEEEEEEEEEEE!!!! Spune-i tu, Chris!!! :)))))))
Eu nu am ştiut niciodată că Moşul aduce ŞI bradul de Crăciun, căci pe ăla îl impodobeam împreună cu mama, tata şi cu fratele meu. Eu am crezut că Moşul aduce doar cadourile de sub brad. Şi da…. şi eu am fost EXTREM de dezamăgită că Moş Crăciun nu există… şi culmea… am aflat când mi-am dat seama că Iepuraşul de Paşte este TOT mama cu tata :((((((
la noi tata lua bradul si-l ascundea in sopronul din curte. Pe 24 dimineata, bradul aparea ca prin minune in casa; la inceput era si impodobit, pe urma il impodobeam noi. Dar eram CONVINSA ca Mosu il aduce si ni-l lasa in fata usii. Mai ales ca tata zicea mereu: “ghiciti ce-am gasit eu in curte?” Doamne, ce fericire pe noi!
cadourile nu mai stiu, poate fiindca in unii ani gaseam fix punga cu “goodies” standard pe care o primea tata de la serviciu, ma gandeam ca probabil Mos Craciun e Partidul sau alte aberatii ale epocii :))) Oricum pentru mine PartidulCeausescuRomania era numele complet al tarii noastre =))
vai, Bibishor, eu cu Iepurasul n-am avut relatii; de Pasti numai in Germania am vazut oameni care-si dadeau cadouri si mi s-a parut aiurea. Pentru ca eram deja mare.
Hahaha Chriss….La mine venea şi Iepuraşul de Paşte. Într-o zi a venit mama de la cumpărături şi am zis să o ajut la “despachetatul” cumpărăturilor şi am dat peste un ghiozdan în dungi multicolorate. Mi l-a smuls mama din mână şi mi-a zis să plec din bucătărie, că se descurcă singură – să mă duc să pregătesc masa. M-am conformat…
Mai târziu, când m-am dus la frigider (Căci acolo verificam dacă a venit Iepurilă), ghici ce aveam lângă frigider…. Cadouaşul de la Iepuraş – fix acelaşi ghiozan multicolorat, dungat…. Ne-am aşezat la masă şi mi-am întrebat părinţii: “Deci… Iepuraşul nu există nu?” Părinţii: “Dacă-ţi bagi tu nasul în toate, nu putem să ascundem nimic de tine”. Eu (aproape cu lacrimi în ochi): “Şi Moş Crăciun…”. Părinţii (un pic trişti): “Da…..”
Şi aşa s-a dus magia Moşului şi a Iepuraşului
*oftat*
;))
oh, Doamne! chiar a fost crancen ;))
ce draguta esti si ce trebuie sa fi fost si in sufletul bietilor parinti… :)