Timpul ce ni s-a dat e scurt. E incalcit, lipsit de sens, prea incarcat de informatie, de relativism, de confuzie. “Timpul ce ni s-a dat” e o sintagma fatalista, cu care n-am fost de acord la inceput: cum adica “ni s-a dat”? Viata si-o face omul, nu? Da, dar nimeni nu decide cand se naste. Nici macar numele nu ni-l alegem! [iata o chestie care m-a obsedat intotdeauna; eu mi-as fi pus Andreea sau Marta]
“Timpul ce ni s-a dat” e un volum de memorii al doamnei Annie Bentoiu, sotia compozitorului Pascal Bentoiu si cumnata cu Marta Cozmin, despre care am mai vorbit. Am aflat de carte de la Vidal, am cautat-o o vreme fara succes si tocmai cand ma gandeam sa sun la Humanitas sa aflu daca s-a epuizat, se reediteaza etc. am gasit-o la Carrefour. Mos Craciun sau nu, cert e ca anul asta am avut parte de multe surprize placute, de multe carti pe care mi le doream si-s foarte fericita! :)
Annie Bentoiu scrie candva in preajma anului 2000 memorii care acopera perioada 1944-1947, probabil cea mai ciudata perioada din istoria noastra: alegerile “libere” in urma carora din urna “a iesit cine trebuie”, instaurarea comunismului, inceputul minciunii. La vremea aceea autoarea avea 20 de ani, absolventa a Scolii Centrale, studenta la Drept… o tanara cu origine “nesanatoasa”, dintr-o familie cu stare, cu mama elvetianca; o tanara care-si nota toate intamplarile importante in agende, care i-au servit peste ani ca piloni ai memoriei. Annie Bentoiu scrie foarte curgator, are o maturitate de invidiat la doar 20 de ani (ajutata, desigur, si de perspectiva varstei la care scrie), “Memoriile” ei se concentreaza pe faptele istorice si interpretarea lor dintr-o perspectiva limpede si plina de bun simt, pe care am remarcat-o in general la oamenii care au cunoscut “o alta lume”.
E de citit acest volum din care am invatat multe despre societatea interbelica, despre educatie si bun simt, despre istoria care nu se preda la scoala, aici dintr-o perspectiva “traita” extrem de autentica.
Am gasit pe un site foarte interesant, un interviu cu dna Bentoiu care poate fi citit ca un teaser la carte :)
Si ma duc sa vad “Razboi pe calea undelor“.
Te-am indus in eroare, n-a murit Monica Lovinescu, mi s-au amestecat mie amintirile aiurea in cap. Sorry about that. In alta ordine de idei, cum ti-a placut filmul?
Phew, bine ca m-ai indus in eroare!
Filmul mi-a placut, desi am fost cam 10-12 oameni in sala, cei mai multi de varsta “eroilor” de la Europa Libera.
M-am mai linistit cand am citit pe liternet ca exista si o varianta pentru TV, de 3 episoade, care va fi difuzata de TVR. Sper ca inainte de 1 noaptea =))
Eu n-am citit cartea, dar ii cunosc pe ambii, pe Pascal Bentoiu de fapt, pe doamana doar din vedere, dar dansul e un om minunat, al carui suprt moral m-a scos din multe deznadejdi componistice:)
Pe Annie Bentoiu am cunoscut-o abia in primavara asta , e de o distintie rara, e o lumina.
Te invidiez, draga Degetico! Ce minunat trebuie sa fie sa cunosti oameni asa frumosi! Oricum ai toata admiratia mea pentru ca stii muzica si compui si faci poze dementiale si ai deja 2 copii la varsta la care eu inca ma gandesc unde sa plec de acasa!!! Si Sofia deseneaza grozav. :)
Poate la anul o sa ne cunoastem si noi doua, ce zici? :*