Niciodata n-am reusit sa retin diverse steaguri ale diverselor tari, iar in copilarie asta era motiv de frustrare. Pe vremea cand ne intreceam din orice fleac si nimic nu conta mai mult decat sa fii mai tare, mai rapid, mai istet, mai puternic, a sti culorile steagurilor sau capitalele tarilor din Africa, sau statele Americii in ordine alfabetica era o mare realizare. De atunci (si de la campionatele mondiale de fotbal) am ramas si eu cu steagul Braziliei, Argentinei si al altor cateva tari pe care nu reuseam sa le retin.
N-am stiut niciodata povestea acestor steaguri; de fapt cred ca singurul a carui poveste o cunosc e steagul catalan, cu cele patru linii rosii.
Dar azi am descoperit un artist care a vazut in ele grafice statistice de populatie. Genial, dureros si ma tem ca oarecum apropiat de realitate…
Via Vlad Craioveanu.
0 Răspunsuri to “Sub flamura ros-galbena-albastra”