Buna dimineataaaa!
Am revenit pe monitoarele dumneavoastra dupa o zi de shopping intensa si epuizanta, din care (surprinzator!) am ramas totusi cu bani. Fie pentru ca “ma plateste bine astia!” (:d) , fie pentru ca-s fata chibzuita si m-am dus la Kilipirim, unde cumperi lucruri mari la preturi mici. Daca ai noroc. Evident, Kilipirimul fiind foarte aproape de Anthony Frost, s-a lasat si cu o raita pe-acolo. Imi place la nebunie cum miros cartile alea!! Si-mi plac si copertile si rafturile si aerul de excursie in alta tara. Si preturile sunt ok.
Langa mine troneaza acum, glorioase (si inca necitite), urmatoarele achizitii:
- Testamente tradate, Milan Kundera – noua aparitie de la Humanitas (nu era la Kilipirim insa, ci la Diverta!)
- Dormi! de Annelies Verbeke, in colectia Cotidianul, recomandare de la Cristina Bazavan
- Moab is My Washpot, de Stephen Fry – indelung dorita si in cele din urma cumparata de la Anthony Frost, raftul de sus
- Povestirea cameristei, de Margaret Atwood (Ed. Corint) – pentru ca costa 7 lei si demult vreau sa citesc ceva de Atwood. Daca cineva a citit-o, astept impresii!
- Vocile puterii, Adriana Saftoiu (Ed. Trei) – reducere 30% si astept demult s-o citesc!!
- Cupluri celebre: Marcel Cerdan – Edith Piaf, de Frederic Perroud (Pro Editura si Tipografie) – ca sa mai am si o alta perspectiva asupra lui Edith decat cea patimasa a lui Momone :)
In total, vreo 150 lei cheltuiti si multe zile de citit si ras-citit (mai ales ca-s in urma cu ce mi-am luat saptamana trecuta, adica Jerome K. Jerome si inca ceva), plus ca ma asteapta de nu stiu cand Everything is Illuminated, pe care am cumparat-o din instinct de harciog si acum ca stiu c-o am, zace-n raft. Adevarul e ca in ultima vreme mi-am cumparat multe carti pe care le-am citit de pe la unii-altii si imi doream sa le am. Asa ca biblioteca creste, dar Smilla nu prea citeste. pam-pam!
Pe urma am fost in plaza sa caut telecomanda de wii, ceea ce nu se exista. Dar am descoperit un parfum genial de la Dior si tot felul de hainute de la Zara care-mi veneau bine (wow!! like WOW!) si pe care cu greu m-am abtinut sa nu le iau acasa, sa-mi decoreze garderoba. Nu de alta, da’ e decorata mai mult decat suficient.
In cartea lui Stephen Fry e o poza cu el si Hugh Laurie : x
Din cartea despre Edith Piaf am citit deja jumatate. Din Adriana Saftoiu, doar interviul cu Gabi Vranceanu-Firea. Din restul (mai putin Atwood), am citit primele pagini.
Azi am tradus un capitol. Viata e frumoasa. Capitolul a fost particularly difficult. Nu-s multumita de cum i-am dat de cap, dar ma bucur ca am iesit din el. Cand ma voi intoarce, macar va fi oarecum destelenit.
Dupa Roblogfest au aparut multe reactii, cum era si firesc. Ciupercutza a avut pana si reclama ambulanta prin “targ” si nici asa n-am dat de ‘mneaei!!
Cabral a avut un tricou genial pentru care-l voi invidia multa vreme de acum incolo :) Evident, eu nu l-am vazut nici pe Cabral, nici pe tricou (uneori ma intreb daca am nimerit la petrecerea care trebuie, zau!)
Scuza mea: era foarte multa lume. A doua scuza: sunt usor agorafobica si cand vad multa lume imi vine sa-i bat pe toti :D O, da. Mai ales in hypermarketuri, in zilele de sarbatoare. Sa-mi fac pacate si alta nu, vorba domnisoarei de la TV care se vaita ca noi facem gratar in cinstea lui Costel tocmai acum in post.
A treia scuza: sunt timida. Mda, ma laud eu ca am crescut si-l bat si pe Chuck Norris, dar se pare ca tot la vorba lui Bobby Voicu ajung: nu-s in stare sa ma duc si sa spun “salut, eu sunt Smilla-Crocodila, nu mananc oameni si mi-ar placea sa te cunosc!”. Nu pot, domnule. Pai daca omul ala n-are chef sa ma cunoasca? Daca il deranjez? (eterna problema a romanului, ma scuzati ca va deranjez…) Daca nu-i place mutra mea? E foarte naspa sa te dai gigi-duru si sa fii, in fond, asa nesigur pe tine.
Numai pentru voi si numai in seara asta o sa recunosc: ma intimideaza oamenii pe care-i admir. Ma intimideaza oamenii care au apucat sa-mi placa inainte sa-i cunosc personal. Mi se impleticeste limba in prezenta lor si devin un incurca-lume care-abia asteapta sa se deschida pamantul si sa-l inghita (pentru ca, o data ajuns in centrul de lava si foc, sa-si dea pumni in cap si sa zica ooof!!! cand o sa cresti???).
Mi-e frica sa ies din zona de confort.
this is a cry for help.
Buna dimineatza (tocmai ma bucur in sinea mea ca datorita fusului orar si lipsei vietii sociale, citesc mereu printre primii posturile tale de seara tarziu). :-)
Felicitari pentru roblogfest, iar la anul trebuie sa facem mai mult zgomot (aka publicitate) pentru ca e pacat de asa talent.
Apropo de divertisment, recomand o cartulie scurta si haioasa numai buna de “naveta”: “Uimire si cutremur”(Fear and Trembling) de Amelie Nothomb. Te-am invidiat un pic citind postul asta pentru ca mi-e dor sa citesc carti bune…in limba romana. :-)
Si m-am regasit perfect in descrierea timiditatii fata de oamenii pe care ii admir. O singura data am reusit sa imi iau inima in dinti (aveam 14 ani, eram la Venetia si am cerut un autograf unui filosof) si m-au incercat remuscari si sentimente de ridicol mult timp dupa.
Kisses and misses! Have a lovely day!
Cry for help, you say? Welcome to the club. ;) Raspunsul e simplu – it’s all in your head. :D Ca sa te convingi (adica ‘don’t think that you know, know that you know’ ;)) tot ce trebuie sa faci e sa te intrebi ‘de ce?’ de mai multe ori (poate de 5 ori, cum spune teoria managementului, or maybe more :)).
De ce n-ar avea chef sa ma cunoasca? De ce cred ca ar fi deranjat/a? De ce cred ca nu i-ar ‘placea mutra mea’? etc. There is no sustainable answer to these questions. Ergo… :->
@ Andreiutza – vezi, pentru tine am spus Buna dimineata la 2 noaptea :*
Sa stii ca am citit “Uimire si cutremur” si e cartea care mi-a placut cel mai mult de la Amelie Nothomb.
Chestia cu autograful imi aminteste de mine cu Tops (nu Sim, ci Stef :) pe trepte la Ateneu, impingandu-ne care sa mearga sa-l salute pe dl. Neagu Djuvara. Nici macar autograf nu voiam, doar sa-i spunem “Buna ziua si va multumim pentru tot ce-am invatat de la dumneavoastra”. Pana la urma nu ne-am dus, iar eu l-am vazut pe urma la un targ de carte si am luat autograf si nici atunci nu mi s-a despleticit limba cat sa zic “multumesc”. Dar a fost frumos, ca autograful nu era pentru mine, ci pentru doi oameni care s-au bucurat mult, iar dl. Djuvara ne-a facut cadou (asa cum facea cu mai toata lumea) o scurta etimologie a numelor celor pentru care scria dedicatia :)
@Alex – nu stiam treaba cu intrebarile; e interesanta. O sa incerc. I know it’s all in my head si ce ma enerveaza cel mai tare e ca as sti perfect cum sa-i incurajez pe altii, dar cand vine vorba de mine, iar ajungem la zicala cu pantofarul descult. Of, of, mai, mai :)
Ne vedem saptamana viitoare? ;;)
Sure thang :D
I hope this is help :)
1. Incearca ceva extrem. Cand a venit Ethan Hawke in Romania sa-si promoveze cartea, m-am dus la sesiunea de autografe. Dupa ce ca e super bunaciune, super actor, mai si super-super scrie… admiratie maxima cu bale, deci! :) Am scris o scrisoare in care ii explicam ca si eu scriu si ca mi-ar placea sa stam de vorba despre ce inseamna sa scrii o carte. I-am dat adresa mea de mail. Era o scrisoare foarte frumoasa, pe care i-am dat-o cu cea mai tremuranda mana cand mi-a venit randul sa-mi semneze cartea. I-am zis bravo, mersi de autograf si citeste asta daca vrei cand ai timp. Mi-a zambit frumos si politicos (uaaaaaaaa!) mi-a zis mersi si “sure” si evident ca nu mi-a scris :)))))
Morala: daca ai ceva de zis, iti datorezi tu tie sa o zici, altfel stai 5 ani dupa sa te intrebi cum ar fi fost daca aveai mai mult curaj. E libertatea celuilalt sa-ti raspunda sau nu, iar eu sunt ferm convinsa ca niciun om nu are puterea sa-i strice ziua altuia :)
2. Practic: stabileste-ti tu tie clar ce treaba ai de fapt cu omul ala si de unde iti vine admiratia. Iti place ce face si simti nevoia sa-i spui? vrei sa-i impartasesti efectul pe care il are asupra ta sau vreo revelatie pe care ai avut-o citindu-l, ascultandu-l, vazandu-l? vrei sa stii cum face ceva? Dupa care… just do it! :)
Daca ai apucat sa-i admiri inainte sa-i cunosti, inseamna ca s-au pus singuri in pozitia de a fi admirati de necunoscuti. Daca ii deranjeaza sa fie abordati de necunoscuti, they’re in the wrong line of business si poate esti fix tu cea care ii ajuta sa-si dea seama de asta :)
ce bine ca exista asa………………………………………