1. Incearca ceva extrem. Cand a venit Ethan Hawke in Romania sa-si promoveze cartea, m-am dus la sesiunea de autografe. Dupa ce ca e super bunaciune, super actor, mai si super-super scrie… admiratie maxima cu bale, deci! :) Am scris o scrisoare in care ii explicam ca si eu scriu si ca mi-ar placea sa stam de vorba despre ce inseamna sa scrii o carte. I-am dat adresa mea de mail. Era o scrisoare foarte frumoasa, pe care i-am dat-o cu cea mai tremuranda mana cand mi-a venit randul sa-mi semneze cartea. I-am zis bravo, mersi de autograf si citeste asta daca vrei cand ai timp. Mi-a zambit frumos si politicos (uaaaaaaaa!) mi-a zis mersi si “sure” si evident ca nu mi-a scris :)))))
Morala: daca ai ceva de zis, iti datorezi tu tie sa o zici, altfel stai 5 ani dupa sa te intrebi cum ar fi fost daca aveai mai mult curaj. E libertatea celuilalt sa-ti raspunda sau nu, iar eu sunt ferm convinsa ca niciun om nu are puterea sa-i strice ziua altuia :)

2. Practic: stabileste-ti tu tie clar ce treaba ai de fapt cu omul ala si de unde iti vine admiratia. Iti place ce face si simti nevoia sa-i spui? vrei sa-i impartasesti efectul pe care il are asupra ta sau vreo revelatie pe care ai avut-o citindu-l, ascultandu-l, vazandu-l? vrei sa stii cum face ceva? Dupa care… just do it! :)

Daca ai apucat sa-i admiri inainte sa-i cunosti, inseamna ca s-au pus singuri in pozitia de a fi admirati de necunoscuti. Daca ii deranjeaza sa fie abordati de necunoscuti, they’re in the wrong line of business si poate esti fix tu cea care ii ajuta sa-si dea seama de asta :)

Chestia cu autograful imi aminteste de mine cu Tops (nu Sim, ci Stef :) pe trepte la Ateneu, impingandu-ne care sa mearga sa-l salute pe dl. Neagu Djuvara. Nici macar autograf nu voiam, doar sa-i spunem “Buna ziua si va multumim pentru tot ce-am invatat de la dumneavoastra”. Pana la urma nu ne-am dus, iar eu l-am vazut pe urma la un targ de carte si am luat autograf si nici atunci nu mi s-a despleticit limba cat sa zic “multumesc”. Dar a fost frumos, ca autograful nu era pentru mine, ci pentru doi oameni care s-au bucurat mult, iar dl. Djuvara ne-a facut cadou (asa cum facea cu mai toata lumea) o scurta etimologie a numelor celor pentru care scria dedicatia :)

@Alex – nu stiam treaba cu intrebarile; e interesanta. O sa incerc. I know it’s all in my head si ce ma enerveaza cel mai tare e ca as sti perfect cum sa-i incurajez pe altii, dar cand vine vorba de mine, iar ajungem la zicala cu pantofarul descult. Of, of, mai, mai :)

Ne vedem saptamana viitoare? ;;)

De ce n-ar avea chef sa ma cunoasca? De ce cred ca ar fi deranjat/a? De ce cred ca nu i-ar ‘placea mutra mea’? etc. There is no sustainable answer to these questions. Ergo… :->

Felicitari pentru roblogfest, iar la anul trebuie sa facem mai mult zgomot (aka publicitate) pentru ca e pacat de asa talent.

Apropo de divertisment, recomand o cartulie scurta si haioasa numai buna de “naveta”: “Uimire si cutremur”(Fear and Trembling) de Amelie Nothomb. Te-am invidiat un pic citind postul asta pentru ca mi-e dor sa citesc carti bune…in limba romana. :-)

Si m-am regasit perfect in descrierea timiditatii fata de oamenii pe care ii admir. O singura data am reusit sa imi iau inima in dinti (aveam 14 ani, eram la Venetia si am cerut un autograf unui filosof) si m-au incercat remuscari si sentimente de ridicol mult timp dupa.

Kisses and misses! Have a lovely day!