Have a mesmerizing weekend!

1. Horse whisperer

Cand eram mica am primit singura carte cu si despre cai pe care am citit-o vreodata: Negrut. O editie mare, cu coperta verde si un cal superb desenat pe coperta. Cred ca avea ceva planse cu ilustratii si inauntru.

Am citit de nenumarate ori cartea aia. Mi-a placut de Negrut, de Ginger si de toti ceilalti cai la nebunie! Am plans cand le-a fost rau, m-am bucurat cand le-a fost bine, am aflat ca zabala le face rani la gura si ca potcovitul nu doare. Mi-am dorit sa am un cal caruia sa-i pieptan coada, pe care sa-l scot in padoc, sa-i dau sa manance mere din palma mea si sa vorbesc cu el. Eram convinsa ca m-as putea intelege cu el – doar stiam din carte ca toti caii vorbesc, doar ca numai unii oameni ii aud. Poate as fi putut fi un horse whisperer, daca primeam un cal, asa cum am cerut in nenumarate randuri.

Timpul a trecut, am citit alte carti, am vazut alte filme, am trecut prin etapa (destul de lunga) in care mi-am dorit cu disperare sa am o maimuta vie, pe care s-o imbrac in haine de marinar si sa merg cu ea de mana pe strada :), pe “Negrut” l-am dus in pod alaturi de celelalte carti ale copilariei si am plecat, deja mare, 19 ani impliniti, la Gironella, cu bursa.

Intr-un uichend super-special, organizatorii cursurilor ne-au suit pe toti intr-un autocar si ne-au dus la o herghelie. Vazuti de aproape, caii mi s-au parut foarte mari. Am inteles dintr-o data toate povestile cu Aprodul Purice, care se punea ghemuit ca sa urce Stefan cel Mare pe cal de pe spinarea lui. Am inteles de ce la sa exista o scarita. Am vazut ca trebuie sa te sui pe un scaunel ca sa tesali si sa piepteni un cal.

N-am crezut ca ne vor pune sa si incalecam, dar se pare ca asta era momentul-cheie al zilei. Eu am nimerit pe o iapa care se numea Pitufa (Strumfitza). Nu mai stiu ce culoare avea, pentru ca o data suita pe spinarea ei mi s-a parut ca sunt ingrozitor de sus si ca o sa cad in orice clipa. A fost un cosmar. Pas, trap, galop – Pitufa le stia pe derost, eu ma speriasem atat de tare, incat ma tineam de haturi, livida toata, si stateam atat de rigida incat bietului cal nu trebuie sa-i fi fost prea confortabil sa ma care. Eram obsedata de gandul ca stau pe spinarea unui animal viu, ca nu-s asa usoara si poate-i rup spinarea. Desi Carolina, colega mea de curs care era mult mai bine facuta, calarea ca o amazoana si-mi striga din cand in cand: “No te preocupes. Mueve el culo!”. La partea de “pas” am coborat un mic delusor, spre drumul intins pe care urma sa facem trapul si galopul. Calul stia drumul singur, se oprea sa bea apa, sa mai rontaie o iarba… cu mine in spinare!! Abia ma mai linistisem ca nu e chiar asa de rau calare, cand a pornit la trap. La galop am crezut ca-mi vor ramane oasele in dulcea Catalonie, pentru ca eram convinsa ca incearca sa ma arunce din sa. A fost ingrozitor. Si n-am reusit sa vorbesc nimic cu calul. Oricum nu stia decat catalana.

2. Mesmerize

Pentru petrecerea Elsei m-am pregatit cu o carte despre cai, pe care am si rasfoit-o si iar mi-au placut caii. Si mi-am amintit de Negrut si de Pitufa. Mi-ar placea sa mai incerc o data sa ma sui pe un cal, cred ca experienta ar fi diferita. Macar de data asta as pleca de la inceput cu ideea ca e un animal viu, nu o bicicleta ceva mai mare (!!).

Mesmerize e o casa frumoasa pe strada Toamnei, cu gutui in curte si flori de glicina care miros frumos si au radacinile extraordinar de imbarligate. Desi am intarziat si am ajuns aproape la spartul petrecerii, sunt bucuroasa ca m-am dus, pentru ca a fost foarte, foarte placut. Am cunoscut niste oameni foarte simpatici din echipa Clandestino, iar Elsa si Razvan Exarhu sunt asa cum mi-i inchipuiam, ba chiar mai frumosi :)

Ca sa nu mai spun ca Razvan ne-a dat sperante ca R-ul intr-adevar se poate indrepta prin exercitii de dictie!

3. Si o cafea buna

De cand nu mai am voie cu blog la serviciu, intru mai des pe Twitter, iar ieri, din vorba-n vorba cu Ciupercutza (cu tz! ;)), am ajuns la concluzia ca ar fi cazul sa ne vedem la o cafea, ca tot n-am avut noroc sa ne gasim in marea de oameni de la Roblogfest.

Zis si facut: Costa Cafe s-a imbogatit azi cu doua cliente care nu se mai dadeau duse, iar eu am aflat povesti de la petreceri de bloggeri cu bere si karaoke, care mi-au dat curaj pentru urmatorul Roblogfest [ba s-ar putea chiar sa-mi iau inima-n dinti si sa merg si la un Schimb de carti! :p]. A fost foarte dragut! Stiam eu ca-mi plac ciupercutzele (pe gratar, tocanita, sau chiar LIVE :pp).

Btw, Ciupearco, ghici ce-am avut de mancare acasa? SPANAC!

Alte lucruri dragute:

• un artist care s-a gandit ca e pacat ca tavanul sa ramana gol si face acolo camere in miniatura – genial! (via Adriana)
• parchez.ca – pentru stickere care nu ranesc masina, dar il insemneaza pe proprietar (via Zorzini)
• maine: targul open air (sper sa nu ploua!!) Crafty Business de pe Armeneneasca, cu lucruri frumoase, biscuitit si limonada
• targurile de Florii de la Muzeul Satului si Muzeul Taranului Roman – tot maine
• Ada Milea si Bobo la Teatrul Act, cu NASUL (yes!) – maine seara.

Happpppppppppppppppyyyyyyyyy!