Luces y risas

Sunt o varza existentiala, whatever that means. Si-mi place fiecare secunda in care ma simt asa. Intens, simt intens. Sunt fericita intens. Rad la oameni pe strada si ei rad inapoi la mine. Mai ales cu copiii am un succes teribil, dar am inceput sa primesc raspuns si de la adulti (macar o usoara destindere a trasaturilor, daca nu chiar un zambet).

Ieri in 104 o mama cam zdrentaroasa, cu doi copii murdari de vreo 6-7 ani. Copiii se impingeau si se trageau de haine. Eu zambeam, pentru ca baiatul era foarte zbuciumat si ma amuza foiala lui constanta si ambitia de a se aseza pe fiecare scaun liber din autobuz. S-au aliniat la coborare si baiatul a impins-o pe fata. Fata s-a dezechilibrat si s-a proptit in mama, mama si-a pierdut echilibrul. “Potoliti-va cu prostiile-astea!” si jap! o palma peste ceafa baiatului. In momentul ala, nu stiu cum, ni s-au intersectat privirile. Eu zambeam din tot sufletul, pentru ca copiii erau draguti, iar eu prefer nazdravanii decat “sfintisorii”. Ea era tracasata, nervoasa, incruntata. Nu stiu ce s-a intamplat, dar s-a luminat toata si, brusc, pe fata ei s-a citit o mandrie de mama “sunt ei enervanti, dar sunt ai mei si-i iubesc!”. Si imediat mana care daduse palma a mangaiat cu dragoste capul copilului.

Chestii de-astea mi se intampla zilnic. Sau zambesc la bebelusi care intorc capul dupa mine prin magazin. Sau ma bucur ca miroase a iarba si a ploaie. Sau las bacsis la taxi de sar aia sa-mi deschida si usa de emotie. :))) Sau fac cadouri. Ieri am luat iepurici de cioco pentru toti colegii de la dictie. Si pentru profesor am scos pe hartie foto in format mare pozele pe care le-am facut luni cu toata clasa. S-a bucurat, iar eu si mai mult. Mi-au cerut de la secretariat si o poza pe care s-o afiseze in holul scolii: dl. Arcudeanu si elevii ;)) Ce dragut!

Ieri am citit in revista Ioana un interviu cu Jules Cohn Botea, un medic pediatru care scrie haiku si picteaza. Si el spune: “Trebuie sa stii sa fii fericit. Unui om, vederea unui trandafir cu roua ii provoaca o mare bucurie. Altuia ii poti da de toate si tot nu-i multumit. Acesta nu stie sa fie fericit.”

Eu sunt in faza in care numai gandul la un trandafir cu roua imi provoaca fericire. Ca sa nu mai zic de iepurasi, de oua rosii si de cartea lui Stephen Fry pe care o citesc si de planurile aiurea pe care le tes cu Jose sa ne facem Comisari Europeni si sa ne mutam la Bruxelles, in apartamente vecine :)))

Vine vacanta!