Ultima zi lucratoare inainte de vacanta.
Circula pe mail/ sms/ twitter/ mess/ facebook tot felul de urari serioase, glumete, religioase, spirituale, patrunse de propria lor importanta sau copy-pase-uite de pe diverse site-uri traduse prost in romana. Intentia conteaza, probabil. Nu stiu. Mie nu-mi place obsesia asta cu urarile inainte, in timpul si dupa orice sarbatoare. Eu stiu ca de Pasti se spune “Hristos a inviat!” – si numai dupa inviere, nu inainte.
Imi place cand se stinge lumina, cand e o liniste absoluta si preotul iese cu lumanarea si canta Hristos a inviat din morti/ cu moartea pe moarte calcand/ si celor din mormanturi/ viata daruindu-le.
Imi place cand canta toti oamenii adunati in curtea bisericii.
Imi place cand se aprind lumanarile.
Imi place cand oamenii se imprastie care-ncotro cu luminite mici in mana, protejandu-le de vant.
E o traditie, un ritual, un moment care-mi aduce aminte mereu de bunica mea, “mamaie”, cu care mergeam de Inviere la biserica, cand eram mica.
E perioada cand zambesc si plang pentru ca am pierdut-o pe mamaie.
Si cu atat mai mult ma gandesc si astept invierea mortilor si viata veacului ce va sa vie…
dar mai regasesti acea liniste si acea cantare la unison? acea iluminare subtila a fetelor? si, daca da, unde?
Runbaby, eu de vreo 2 ani merg de Inviere la Biserica Rusa, la Universitate. Stau in curte, e liniste, uneori pacane difuzoarele sau se intrerup brusc, e o salcie care-si pleaca crengile spre noi in bataia vantului… e o lume pestrita si am acolo sentimentul ca da, macar pentru o clipa, cantam la unison. :)
Hristos a inviat !
Paste fericit !!
j
Adevarat a inviat!
Paste fericit si numai bine si tie :)