Cartea Smillei

Twitter in plain English, un filmulet foarte dragut de la CommonCraft.com.

Pe scurt, Twitter e un site care combina blogul cu messengerul.

O data ce ti-ai creat un cont, poti deja sa incepi sa scrii. Pe pagina ta ai un textbox de 140 de caractere in care poti sa-ti pui un fel de statusuri: “citesc Ciresarii” “sunt nori afara”, asa cum faceam eu la inceput.

Apoi poti sa cauti pe Twitter oameni pe care-i cunosti (chiar daca-i cunosti doar de pe bloguri) si sa urmaresti ce scriu si ei. Ca sa faci asta, mergi pe profilul persoanei si apesi butonul Follow. Poti sa urmaresti oricati useri vrei, iar ei sunt liberi sa hotarasca daca te urmaresc pe tine sau nu. Poti sa vezi oricand pe cine urmaresti si cine te urmareste. De asemenea, daca un user te spameaza sau te enerveaza, ai optiunea de Unfollow prin care ti-l stergi din lista. E foarte simplu.

Cand te plictisesti de pagina standard de Twitter, poti sa mergi in Settings si sa ti-o customizezi. Unii isi pun poze, altii mini cv-uri, altii fac reclama unor produse - orice fond e acceptat, doar sa fie poza.

In 2-3 zile o sa te prinzi deja care e treaba cu twitter si o sa vezi ca multa lume intra acolo pentru dialog. O sa incepi sa folosesti si tu functia @username, care trimite un mesaj userului caruia vrei sa-i spui ce-ai de spus. Un mesaj public, pe care-l poate vedea oricine e abonat la twitt-urile tale. Si la care oricine poate raspunde. Discutia se poarta intre tine si toti oamenii din lista ta. Iar daca @username iti raspunde, pot intra in vorba si cei din lista lui. Si tot asa. E o conversatie infinita, aproape instantanee. Messenger cu lista deschisa.

Pe Twitter poti sa pui intrebari, sa dai raspunsuri, sa-ti rezumi viata in 140 de caractere si sa vorbesti cu oameni cu care poate n-ai fi interactionat altfel.

Pana in iunie, ma gasiti pe Twitter. Va astept!