Mda, sa zicem ca ne era foame si dinspre acest elegant local aflat in Piata Mica a Sibiului – la doi pasi de Podul Minciunilor – venea un splendid miros de peste.
Totusi nu ne-am asezat din prima; am mai dat o tura de zona, in speranta ca gasim ceva mai putin elegant. Nu era chip, din cauza meciului care umpluse terasele de lume.
Prima impresie despre Crama Sibiana a fost buna: baia (departe rau, prin niste subterane) era curata si eleganta. Nu avea zavor la usa, dar asta e un trend general in Sibiu – nu inteleg de ce!
Terasa ok, mese si scaune comode. Meniul, consistent.
Inauntru arata a tipica crasma romaneasca de fitze, cu blanuri pe pereti, strachini si damigene si alte obiecte traditionale lasate la vedere. Dragut. Vizibil scump.
Pe urma a venit un chelner de vreo 23-24 de ani, profund scarbit. Atat de scarbit, incat nici comanda nu ne-a asteptat s-o terminam. Dadea din cap nerabdator la tot ce-i spuneam, gen “hai odata, ca ne apuca noaptea”. Not nice. Foarte stresant.
Am avut cu el urmatorul dialog:
- Orezul salbatic cum se prepara?
-Orez. Doar ca salbatic.
-Doar orez salbatic fiert? Ii mai puneti ceva, are sare?
- Orez fiert. Doar ca salbatic.
Orezul fiert, doar ca salbatic avea prin el – cand ni l-a adus – mici si scarboase bucatele de portocala, care-i dadeau un gust insuportabil, dulceag si gretos. Nicicum nu mergea ca garnitura la peste; poate ca desert (?!)
Am cerut sa ne inlocuiasca cu cartofi si ne-a privit plin de sila. “doar v-am spus ca nu e orez normal.” Oh, da, dar ai omis sa ne amintesti de portocale!! A ridicat din umeri: daca nici pana acolo nu ne duce capul, sa stim ca orezul salbatic vine cu portocale! Cam asta sugera atitudinea lui. Yeah, right.
Limonada, scumpa, a venit intr-o carafa de 1 litru cu tot zaharul pe fund (zahar!!) si fara nici o lingurita sau paleta s-o amestecam. Langa ea au aparut si trei pahare aburite, de la congelator, genul Ruby Tuesday. Doar ca de pe buza unuia dintre ele nu se luasera niste urme persistente de ruj. Bleax! Am cerut un servetel si ni le-am sters noi.
Cartofii fierti in sila si cam demult, pentru ca se cam innegrisera, au venit intr-un tarziu. Probabil ii incalzise la microunde. Salaul file a fost bun; pastravul a fost plin de oase, dar nu s-a gandit nimeni sa aduca vreun cutit pentru peste sau o farfuriuta pentru oase. Am fi cerut noi, dar de unde sa facem rost de chelner?
Pe scurt: servicii in sila, mancare obisnuita, meniu si carciuma cu pretentii, preturi mari, bacsis zero.
Adio, Crama Sibiana!
Eu am niste amintiri super (in sensul bun) legate de un restaurant aflat pe strada principala din centru, putin langa capatul din partea opusa Pietei Mari. Stiu ca nu avea un nume vizibil afisat, doar ca fatada era cumva caramizie/portocalie. Cand am facut anul asta revelionul la Sibiu am mancat acolo mai mult decat excelent, la niste preturi la care nu m-as fi asteptat deloc in centrul Sibiului.
LOL
Scuze că mă umflă răsul după ce am citit aici, dar cunosc şi eu locul şi tot de ţeapă am avut parte acolo. O bălărie de fiţe, că bine zici!
În plus, pentru mine Sibiul va fi legat bună vreme de lipsa de restaurante. Am făcut acolo rev-ul de trecere către 2007, an în care a fost capitală culturală şi a fost super plin de turişti, doar că de câteva ori, în mai puţin de 1 săptămână am ajuns să mâncăm la …. Viva!!! (aka un fel de cantină în staţii de benzinărie).
A fost de toată jena vacanţa aia din p.d.v. culinar.
Altfel – atmosferă bună :-)
Muy interesante la entrada, pero me gustaría matizar una cosa y añadir dos más.
Matiz: el arroz selbático con naranja sabía a vómito. Ni como postre habría valido. Sin contar que muy selbático no era. Un 98%, siendo generosos, era arroz blanco de toda la vida y el resto, cuatro granos, integral.
Añadidos:
1) Al lado de nuestra mesa había unos potentes focos en el suelo que te cegaban. Quizá porque tú estabas sentada del otro lado de la mesa no te diste cuenta, pero a mí me resultaron incomodísimos.
2) El arroz selbático me fue servido con un pelo bien visible incluso en la tenue luz de la terraza y con un potente foco cegándome. En realidad fue Madalina la que se percató, pero una vez llamada mi atención no fue difícil distinguirlo.
Ahora ya quedamos en paz.
Experiente fabuloase la restaurante romanesti ce se vor de calitate am avut si eu o gramada dar nu la Sibiu pt ca, desi treceam in fiecare an de mai multe ori pe acolo in drum spre Hunedoara, nu am stat niciodata mai mult de cateva ore.Eu(si nu numai) m-am imbolnavit o data dupa ce am mancat la un restaurant de genul asta acum cativa ani si am stat vreo 3-4 zile in pat cu dureri de stomac si febra deci se poate si mai rau.Oricum,chelnerul romanesc e,judecand dupa majoritatea experientelor mele,o specie care se enerveaza repede(mai ales cand trebuie sa-si faca meseria pt care e platit) si crede ca e stapanul tau nu invers .
crama mea preferata din sibiu este crama sibiul vechi http://www.sibiulvechi.ro/ mancare gustoasa si chelneri amabili. in centrul sibiul, pe o straduta laterala din apropierea agentiei de bilete a teatrului.
crama mea preferata din sibiu este crama sibiul vechi sibiulvechi.ro/ mancare gustoasa si chelneri amabili. in centrul sibiul, pe o straduta laterala din apropierea agentiei de bilete a teatrului.
@ Liviu – aha, bine de stiut. Noi, in afara de Crama de trist renume, am mai mancat la cateva localuri si toate au fost ok.
@ A Girl – mmm, ce cartofi prajiti fac astia la Viva! :))
@ Jose – sip, se me habia olvidado lo del pelo. Gracias por recordarmelo. En cuanto a los focos, como a mi no me afectaban, no se me ocurrio mencionarlos. Pero lo del pelo tenia que ir como prueba de los malos servicios de este restaurante. Creo que le voy a poner un “edit” a la entrada.
@ ada22 – eu de la un hamburger de la Spring Time am crezut ca mor! Dar nu ma asteptam sa dau de servicii asa proaste la un restaurant dealtfel pretentios…
@ diana – uite ca pe-acolo n-am ajuns, e bun de tinut minte :)
in primul an de sibiu am incercat tot felul de localuri si crame de unde am plecat dezamagita si flamanda. la o jumatate de ora dupa ce ieseam dintr-un restaurant cautam o patiserie de unde sa imi cumpar un pateu, o placinta, un isler :)
si intr-o zi am intrat in crama asta iar mancarea mi-a placut teribil.
Crama Sibiana este singurul loc unde noi poposim de fiecare data cand ajungem in Sibiu, intotdeauna am avut parte de o servire ireprosabila , portiile de mancare sunt uriase si foarte bine gatite in acelasi timp, e drept ca de cateva ori am fost si noi pusi sa asteptam putin cam multisor datorita clientilor foarte multi dar pt. noi a meritat.
Imi pare rau sa aud lucruri negative, sper ca acest local sa nu se fi schimbat de cand nu am mai fost nio – in urma cu 5-6 saptamani cred, ultima oara…
Crama Sibiul Vechi este un local la fel de bun pe care il recomand cu caldura…
In rest, Sibiul a devenit un oras superb, cosmopolit si foarte linistit…
Din Sibiu – va salut! In anul 2007 au aparut zeci de localuri, locante, bistro-uri, pizzerii, cu personal mai mult sau mai putin calificat. In Sibiu se manaca f.bine
- Crama Sibiul Vechi- in centru str.Telefoanelor
- Crama Ileana – in piata Teatrului
- Restaurant Hotel Parc – Str. Scoala de inot
- Restaurant Union – Piata Mica
- Restaurant Butoiul de Aur – Pasajul scarilor
Eu m-am nascut, am crescut, am invatat si imbatranesc incet in Sibiu si ma doare sa aud ca ati trait asemenea experiente triste in orasul meu. Mai poftiti si poate recomandarile mele vor fi de folos.
@ Elena – poate am nimerit noi un ospatar care avea o zi mai proasta? nu stiu; poate cand mai ajung la Sibiu mai trec pe la Crama sa compar experientele :)
@ Dorina – multumesc pentru comentariu. Sibiul e un oras minunat, cu adevarat european si stie sa-si primeasca si sa-si trateze foarte bine vizitatorii! Iti multumesc tare mult pentru recomandari; sigur imi vor fi de folos cand mai ajung in orasul vostru. Sunt de acord ca se mananca bine la Sibiu – tocmai de aceea am fost surprinsa de experienta de la Crama Sibiana. Dar, cum ziceam mai sus, poate a fost doar o intamplare. Numai bine si multumesc inca o data pentru recomandari!
Anu’ trecut am mancat in aceiasi carciuma. Intr-adevar servirea destul de proasta in sensul ca asteptai de ti se facea rau de foame dar preparatele mi-au placut la nebunie. despre ospatari numai de bine erau niste mosulici care se vedea ca stiu meseria numai ca erau 2 la vreo suta de mese cat aveau acolo.
Ma surprinde sa aud asemenea critici pt acest restaurant. Am mancat de 2 ori acolo si numai cuvinte de lauda. Chelnerii care ne-au servit au fost f amabili si mancarea delicioasa. Adevarul e ca am mers acolo pt ca servesc ciorba de fasole in paine si este fabuloasa (nu prea ai cum sa dai gres la o ciorba de fasole :P). Mare fana de papanasi am comandat si asa ceva si spre surprinderea mea nu cred ca am amai mancat undeva papanasi atat de buni.