Un typo dragut

Sunt la scoala. E ora a doua si am liber. Am avut prima ora la ingerasii de la a 5-a, urmeaza Iliada la a 10-a (la literatura universala), apoi multe alte ore, la a 5-a si a 9-a… azi e o zi grea. Dar e frumos, pentru ca e ziua de dupa inspectie si macar nu mai stam cu stresul ca intram la comisie, ca ne intra comisia la ore, ca trebuie sa prezentam, ca ne “asculta” la dosare. Pot sa mai intru si eu pe blog, sa mai vad un prieten, sa mai sun la Shmimo si Corinutza de care mi-e dor, sa mai prind un episod din Doctor House, sa mai citesc un blog – in speta cel al lui Vio, care scrie despre plimbari romantice prin Cismigiul invadat de ciori.

Si de la Vio vine typo-ul care mi-a inveselit ziua de azi: uitasem cumplit de ciorile care se odihnesc pe timp de noapte in coroanele arborilor inalti. Intr-adevar, uitasem complet de cumplitele ciori – de ce sa nu zici atunci ca ai “uitat cumplit”? Mai ales ca se stie ca optimistii incurabili (intre care Vio, Meli si cu mine mi se pare ca ne numaram cu succes!) uita complet lucrurile cumplite si orice rahat li se da, ei se reped sa caute poneiul!! (vorba bancului).

Si fireste ca m-am gandit si la minunata carte a lui Noica, Sentimentul romanesc al fiintei cred ca se numeste,  despre etimologia unor cuvinte din limba romana, intre care complet si cumplit, amandoua venite din acelasi etimon latin.