Cautam leacuri babesti pentru afonia mea si unul din linkuri ducea la o veche cunostinta: forumul desprecopii, pe care mi-am petrecut lungi ore in perioada 2004-2005. N-am rezistat sa nu caut unul din subiectele mele preferate: mamicile de nov-dec 2004.
Ma legasem de ele si le citeam zilnic povestile. Nu cred ca am scris vreodata la topicul lor, pentru ca n-aveam legatura cu subiectul… doar mi-era drag de una, in special, si prin ea ajunsesem sa le indragesc si pe cateva dintre celelalte.
Mamica de care mi-era mie drag are acum trei copii (eu cand am “cunoscut-o” abia se nascuse cel de-al doilea, “mijlociul” :)). Ultima oara am vazut-o pe coperta unei revistute mici, acum ani de zile. Ma intrebam uneori ce mai face. Acum stiu: s-a mutat departe de oras, intr-o casa cu curte mare, unde-si creste copiii aproape de natura, cu drag si cu multa credinta. E un om fericit si, mai mult decat orice, cred ca asta vine dintr-un sense of purpose. O admir foarte mult si ii voi citi cu drag blogul de acum inainte. Suna bine viata la tara!
Ai dreptate, suna a plin. : ))
Mi se pare extraordinara aceasta tentatie pe care o… traversezi, chiar nu te poti abtine, si esti chiar asa cum mi-am imaginat, dincolo de straturile… civilizatoare prin care si-au imaginat ca sunt bine aplicat. Sa recapitulez, mai mult pentru mine, bobornace peste bobornace catre meseria cea mai meserie de care te-ai racorit pentru o perioada, propuneri peste propuneri, am impresia ca dumnealui schimba fete fete in ultima perioada, de la casa, la varsaturi, si acum, colac peste pupaza, viata… adevarata, la tara.
Are inima mare si probabil ca acum inima dumnealui face si bodybuiding.
:)
ce frumos ca ai gasit-o. si ce frumos ca te-am regasit:), am dat un click pe zelist si am vazut un blog nou care linkeaza la mine:)