Ea este Skoda, masina mea

(si vreau diseara sa ma plimb cu ea!)

Ieri am fost sa iau masina. Acum pot sa zic chestii gen „Stai ca mi-am lasat cola in masina” si „Ma duc pana la masina.” Sunt smechera, ce sa mai. E foarte frumoasa, merge foarte bine si deja am fost cu ea la Ploiesti, unde am vrut sa bem o cafea, dar nu era nimic deschis la 1 noaptea in centru.

Acum am o noua grija: locul de parcare si o noua bucurie: sa conduc si sa am grija de Skoda! Ieri am fost ca in transa; nu stiu daca si altii reactioneaza asa la prima masina, dar mie mi se parea complet ireal, ca incendiul de la Armeneasca – parca visam, parca… Wow! Cand am parcat la Petrom si m-am dus sa-mi iau apa si m-am intors si acolo era o masina si – what do you know – era a mea!! Si am scos cheile, am deschis, m-am urcat in ea si am plecat! Cred ca acelasi sentiment o sa-l am cu primul copil: e viu, e minunat si e al meu! Si pe urma panica: ce fac cu el? Stiu sa am grija de el? Hmmm, on second thoughts e ceva mai complicat cu copilul decat cu masina :) Dar she is my baby deocamdata si trebuie sa ma invat cu ea.  Si sa umblu pe la politie, rar etc. s-o trec pe numele meu.

Tengo coche, no tengo dinero. Vreau sa merg la salina, pe Transfagarasan si in Grecia. Am zis.