Nu se lasa descusuti nervii astia de vara. Doar stau pachet acolo, in capul stomacului, si incearca sa-mi spuna ceva, sau poate nu incearca. In ciuda oricarei evidente, ma anesteziez cu Afirmatia:
Every day in every way I’m getting better and better.
Iar faptul ca de 2 zile ma dau cu bicla de la Cicloteque prin oras (Doamne, ador sa merg pe bicicleta! desi sper sa nu mai inchiriez de la baiatul de ieri, care a fost foaaarte nesuferit si passive-aggressive) si ca azi muncitorii nostri din curte asculta Cesaria Evora si nu manele (oh da!!!) si ca I love driving my lovely Skoda :x:x ar putea sa dovedeasca adevarul Afirmatiei, nu?
Ma otelesc si pornesc la lupta cu sistemul bancar. Am de anulat un card de credit si tin cu dintii de el, ca ulii. Dar vom invinge!
De pe blogul doamnei Rodica Chirculescu, un citat care-mi place:
We are what we repeatedly do. Excellence, therefore, is not an act but a habit.
Aristotle
As vrea sa-mi schimb atat de multe obiceiuri, incat ma sperii si raman asa cum sunt. :)
Daca ulii nu au dinti, dar compenseaza cu ambitie, probabil nici nervii din capul stomacului nu au soare, dar compenseaza cu perplexitate.
Ulii nu au dinti? Eu cred ca nervii sunt verzi. De undeva fac ei fotosinteza.
Nu au, doar soarele poate sa aiba, nervii sunt verzi de ciuda, ai dreptate