In vacanta asta am citit in franceza, pentru prima data dupa 10 ani. Lista pe iulie-august arata asa (recitirile marcate cu *):
- Vintila Mihailescu – Socio hai-hui prin Arhipelagul Romania
- Edmond Constantinescu – Dumnezeu nu joaca zaruri
- Gabriel Liiceanu – Usa interzisa* [inainte si dupa Paris, fireste]
- Georges Simenon – Prietena doamnei Maigret*
- Michael Crichton – Sfera + Prisonnier du temps
- Victor Hugo – Les Miserables [ambele volume in franceza, Les Classiques de Poche, foarte bine adnotate]
- Francoise Dolto – Le cas Dominique
- Fr Dolto – Paroles aux adolescents ou le complexe du homard
- Fr Dolto – Enfances + Autoportrait d’une psychanalyste
- Alice Miller – Revolta trupului *
- Stephen Fry – The Stars’ Tennis Balls
- Tadeusz Dolega Mostowicz – Vraciul
- Josep Pla – Strada Ingusta
- Milan Kundera – Ignoranta*
Am inceput “Ghidul autostopistului galactic”, “Pianistul” si inca cateva carti pe care le-am abandonat la jumatate. Mi-am luat de la Parigi “L’Africain” a lui Le Clezio pentru ca inca n-am citit nimic de el si o carte numita “Encahntment”, de Orson Scott Card, pana astept sa se traduca al doilea volum din trilogia cu “Amintirea pamantului”.
**
Faza zilei: vin doi domni de la Romtelecom sa ne puna niste fire de telefon. Lucreaza, mesteresc, se urca pe scara, intreaba de numere de telefon si ne cer sa verificam daca merge. Ajung cu firele pana la doamna Cioplea, care-i priveste cu atentie, sprijinita in matura, si intreaba:
- Auziti, nu tot dumneavoastra ati venit acum 30 de ani cand ne-a bagat astia telefon? Ca parca tot dvs ni l-ati instalat.
Dupa un moment de surpriza, domnul grizonat de pe scara raspunde razand:
- Ba da, eu am fost. Da’ ce, nu m-am schimbat de atunci?
Talk about employee loyalty, frate. Domnul lucreaza la Romtelecom de 30 de ani.
(Ieri am fost la posta sa-mi iau un pachet de la amazon. Si doamna de la posta lucreaza acolo tot de 30 de ani.)
Si acum regret ca in loc sa vorbesc franceza la perfectie, vorbesc blestemata de engleza :(((
si eu ma simt parca handicapat ca nu mai vorbesc deloc franceza. as putea sa o iau de la capat dar deja parca mi-e tare greu. mai citesc mici articole stiintifice in franceza si inteleg mult dar cand vine vorba de dialog, niic. parca am gura inclestata si gata. dar cine stie?
unde-i gasesti soro pe astia care lucreaza de 30 de ani in Bucuresti? mie mi se pare o gramada de timp. si ce tare auzi sa-ti vina acelasi mester sa-ti puna telefonul…cel de acu 30 de ani?! super tare faza!
pe mine nu ma uimeste ca tipul fusese si acum 30 de ani la voi.
ma debusoleaza total ca doamna cioplea i-a recunoscut fatza, si si-a adus aminte de unde – de acum 30 de ani!! chiar si el si-a reamintit. astia doi sunt super tari!
@ Florin – lasa, ca e buna si blestemata de engleza. Ai fi plans daca n-o vorbeai :) Iar franceza se invata.
@ Vio – nici eu nu vorbesc, decat cu mari eforturi. Ar fi si greu, avand in vedere lipsa de exercitiu. Dar Parisul mi-a folosit, pentru ca mi-am amintit o gramada de franceza. Iar de citit, n-am nicio problema. Momentul sa multumesc doamnei Moldovan :) [profa de franca din liceu]
@ Vio & Mih – avantajul de-a locui de 30 de ani in aceeasi casa/ cartier ;) Dna Cioplea are o memorie formidabila! Iar oamenii astia au arondate diverse zone, daca domnul o lucra de 30 de ani pe zona noastra, cum sa nu-si aduca aminte?
Apropo de recitit, nu stiu de ce ma simt vinovata cand recitesc o carte, am senzatia ca irosesc timpul pretios pe care l-ar merita atatea carti bune pe care nu le-am descoperit inca.Dar sunt filme pe care le-as vedea de zeci de ori fara niciun sentiment de pierdere a timpului.Ce sa fie?
Dadada, si eu imi zic ca recititul e pierdere de timp, dar recitesc cu o placereeeeee unele carti, Doamne! E ceva din noi in cartile si in filmele pe care le re/citim/vedem. Si ne recunoastem si e bine. :) Eu asa cred.