Piratii de apa salcie

Asta-seara am avut un cer superb si un apus de soare ca-n “Sara pe deal” (nourii curg, raze-a lor siruri despica). Si pentru ca a fost frumos, si pentru ca m-a emotionat, m-am gandit la Paris. Si la avioane, calatorii, fuga, libertate. Mi se rupe sufletul ori de cate ori Pisicutza da intr-o groapa. As vrea sa aiba autobahn, nu taximetristi la poarta.

In uichend merg cu colegii la Busteni si ma bucur ca o sa vad copacii ruginii de la munte.

Sunt melancolica de oboseala si mi-e dor de toate locurile in care inca n-am fost si ma gandesc la Jose, la Oana Dog si la Ada Milea. Julius mi-a adus din Germania un CD cu Cranberries, ca la 16 ani. Mi-e dor de Iulius.

Livia, adu-mi aminte sa-ti spun ca maine va fi vineri, ca vineri plec!

Si-a fost o seara, si-a fost o dimineata

Dar pentru un om care a suferit foarte mult, dupa dimineata nu a mai fost o alta seara.

RIP dl. Balas si dl. Rivas. Intotdeauna mi s-a parut ca seamana. Pana si in moarte.

Te acompaño en el sentimiento.

House sezonul 6

Every bit as good as anything House. Se poate vedea online aici.

Nu pot sa nu remarc ca a inceput ca un serial cu doctori si a devenit un serial despre House si being broken. J’adore.everything.about.it.

Dar cel mai masca am ramas la faza cu vocea ascunsa in cutiuta muzicala.

Si mi-a placut ca House danseaza in acest episod :x

Buba

Pisicutza are o buba pe partea dreapta de la un taximetrist caruia i-a fost lene sa se dea 1 cm mai in spate. Si de la neatentia mea, care incercam sa ies cu spatele din parcare. Pisicutza are acum una, doua, trei bube pe partea dreapta. Doua se indreapta cu o carpa, una e tipica zgarietura de cheie.

Am 4 luni de cand conduc. Toata lumea imi zice ca in primul an e normal sa-i produc mici zgaibe. E cineva care nu crede ca asta e normal? Cand ati inceput sa apreciati corect distanta in dreapta? Sau eu sunt singura care are probleme in acest sens?

Of, m-a enervat faza.

Leapsa pe furate

1. Daca ai putea sa intri si sa traiesti intr-o carte care ar fi aceasta ? Motiveaza alegerea facuta! (dar intr-un film? dar intr-un cantec?)

Care credeti? Mirona, sau Sfarsit de capitol, sau East of Eden, sau Mizerabilii, sau Mai mult decat oameni, sau… Astea sunt carti in care oricum traiesc :) Asa ca daca as putea sa intru si sa traiesc intr-o carte, adica sa fiu personaj acolo si nu doar un “cititor implicat”, as intra in trilogia lui Ender si-as fi nimeni alta decat Valentine :)

Intr-un film? As fi orice rol al lui Jen Aniston sau Julia Roberts, probabil. As fi o comedie romantica :))

Intr-o muzica? As vrea sa fiu “la donzella” din La Donzella i el Mariner (Nou Romancer).

2. Daca ai putea sa ti alegi prenumele care ar fi acesta? Dar in cazul in care ai fi de sex opus?

Intr-o vreme era Andreea, fara discutie. Acum sunt ok cu Chris. Dac-as fi barbat, as fi un Dragos oare? Sau un Cosmin.

3. In ce alta tara ai vrea sa traiesti pt 1 an si de ce?

In toate tarile as vrea sa traiesc cate un an. Cate tari ziceati ca sunt pe lume? Ca sa stiu cat timp mi-ar lua!

Iar like forever, sau oricum un timp mai lung de un an, as vrea sa traiesc in minunata Elvetie sau in Germania.

4. Care e visul cel mai neobisnuit ce l-ai avut si ti-l amintesti?

Cand a murit mamaie, am visat ca nu voia sa moara…

5. Povesteste o zi din viata ta imaginandu-ti ca esti un animal.

Sunt o pisica si o zi din viata mea e exact atat de lenesa si de frumoasa cat mi-o doresc. Ma trezesc, ma spal cu mare grija, mananc peste, fug pe-afara, ma sui pe toate gardurile si acoperisurile, dorm la soare, ma trezesc si ma intind ca o pisica, sar de sus fara sa patesc nimic si am cel putin 9 vieti. Am prieteni motani care ma escorteaza pana acasa si-mi canta serenade pe la geam, am blanita moale si lucioasa si cei mai verzi ochi pe care vi-i puteti imagina. Sunt o pisica agila, descurcareata, rasfatata si frumoasa (tarcata, fireste).

6. Daca ai putea trai in pielea altcuiva pt o perioada limitata de timp, cine ar fi aceasta persoana si de ce ai ales-o?

As fi vrut sa fiu actrita si sa traiesc in multe piei pentru o perioada limitata de timp. Uneori ma gandesc ca as vrea sa fiu oricine altcineva, in afara de mine insami. As da orice sa pot fi negresa! Sau chinezoaica! Sau amerindiana, eskimosa, sau macar blonda, sau macar creatza natural. Si poate-as incerca pentru scurta vreme sa traiesc si-n pielea unui barbat (ca sa fac pipi din picioare, ofcors) si-as mai vrea sa fiu inalta si la concerte sa ma uit peste capetele tuturor si-as mai vrea sa fiu Regina si sa zambesc supusilor adunati in fata palatului, la parada…. si-as mai vrea sa zbor, sau fiu albina, musca sau pasare. Si-as mai vrea sa pilotez un avion, printre nori. Si dac-as putea, mi-ar placea sa fiu si nor si stea.

7. Daca te-ai trezi singur pe lume, care crezi ca ti-ar fi primele ganduri si ce ai face prima data?

Ahh, “Mecanoscrit del segon origen”, ce mult a trecut de cand am citit aceasta distopie a “ultimilor doi oameni” de pe lume!! Ce inseamna sa fii singur pe lume? Cat din lume percep eu, traind in Bucuresti? Poate-as fi singura in zona mea, poate in Muntenia n-ar mai ramane picior de om, dar cum as putea sti vreodata ca sunt singura pe lume? Sau vorbim de un singur pe lume in sensul lui Hector Malot, in care oamenii sunt acolo, dar nici unul nu mi-e atat de aproape incat sa-l pot considera familie, sau prieten? Nu stiu ce-as face, dar tare ma tem ca as deschide o carte si ta-daaam! n-as mai fi singura pe lume :)

Leapsa furata de la Tomata cu Scufita. O dau mai departe oricui se simte inspirat sa o fure :)

Al fin y al cabo

Imi plac foarte mult pozele lui Daniel de pe flickr. Mi-amintesc de ziua cand le-am descoperit, cine mai stie prin ce linkuri, si-am stat cateva ore pe site, ca sa fiu sigura ca le-am vazut pe toate. Pe urma a trebuit sa le aleg pe cale care-mi placeau cel mai mult (una cu pietre si cea cu zidul cu “te iubesc”-uri; nu mai zic de pozele cu Ana si Iulia, care sunt foarte expresive!) si a doua zi am intrat sa le revad. De cand am fost la Paris, intru uneori si ma uit la setul cu Parisul si-mi mai trece de dor. Mi se pare ca fiecare poza spune o poveste, iar la cateva am ramas muta secunde in sir, pentru ca mi s-au parut foarte foarte frumoase!

Asta ca sa intelegeti de ce atunci cand Daniel si Ana ne-au dus la casa lui Victor Hugo mie mi-era rusine sa scot aparatul si sa fac poze :) Si i-am zis:

- Mi-e rusine sa pozez, pentru ca am vazut ce poze faci tu si sunt atat de frumoase!

Si mi-a raspuns ceva de genul:

- Nu le-ai vazut si pe cele sterse, sau care nu ajung pe flickr.

Si mi-a placut raspunsul lui de om artist calculat, care se prezinta lumii cu ce are mai bun, nu cu tot ce are. Mi-a placut ideea de selectie, de autocenzura. Selectia o face el. M-a surprins, pentru ca eu as fi facut tocmai dimpotriva: as fi pus tot pe flickr, in speranta ca macar una-doua vor placea privitorului.

Nu stiu de ce mi-am adus aminte acum de asta. Azi la ToK am vorbit despre arta (si-am facut arta!!) si m-am gandit la Daniel si la arta lui foto.

In alta ordine de idei, aeroportul Baneasa are snack attack (si e bun); nisipul face alb pe pantofi si maine si poimaine dorm pana la 10, pentru ca merit!

Pisicutza face bine, multumim. Este, in continuare, lumina ochilor mei :D si – as I always say – se conduce singura. Chiar si cand e murdara pe parbriz ca porcu’.

Cafeaua cu lapte la 7 dimineata la Obor are un gust pe care nu-l poti regasi niciunde altundeva. Chiar daca azi am bocit si la dus si la intors, pentru ca ne-au plecat doi colegi dragi.

Sunt FOARTE obosita. Si fericita, pentru ca-mi place cartea pe care-o citesc. Cred ca e literatura :)

… perque sabessis com t’enyoro

Home sweet bed, TV news & peristalsis

Peristalsis e un cuvant frumos, azi l-am descoperit. May I reiterate how much I love google. Gracias.
De cum am intrat in casa am ramas masca, bouche-bee la stirile de seara. Presedintele sustine o agentie, care sustine un raport, care sustine prostitutia (?? faulty logic la greu si limbaj manipulativ cat cuprinde), dar Patriarhia (!!) se opune si zice… Deci Patriarhia e a patra putere in stat. Pe urma au urmat obisnuitele femei batute, copii cazuti de la geam si accidente soldate cu morti si raniti ca la balamuc… care nu ne mai impresioneaza.
Eu de fapt azi voiam sa scriu despre oamenii care urla ca descreieratii la copiii mici si foarte mici. Voiam sa zic ca sunt contra. Si cred ca oamenii aia sunt cretini si ca vor creste copii cretini. Azi in obor era o femeie care zbiera la un plod de 1 an si ceva: “Intelege odata ca nu iesim acum, am treaba! Daca ma faci sa ies din cauza ta, o incasezi de nu te vezi!”
Iar despre oamenii din statia lui 311 de la iancului s-ar putea scrie un roman. Terminat cu urlete sfasietoare: “Vreaaaaaau cipsuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuri!” versus “Taaaaaaaaaaaaaci, taaaaaaaaaaaci, m-ai capiaaaaat!”

Ah, dulce Elvetie, liniste si ordine, visez la tine ca beduinul insetat la oaza cea verde.

Fuga de realitate

Pe TVR 2 a inceput Arabela si cand am vazut pe generic Ceskoslovenska Televize Praha am inceput sa rad si m-am gandit imediat la Marie, pentru ca masinuta ei se numeste Arabela :)

Ca de obicei cand stau pe mess si pe twitter si pe blog si pe fb, fara noima si trecand alandala din link in link, realitatea este ca am treaba si evit sa ma apuc. :D

Imi doresc cu ardoare o geanta de la Kipling!

Hmmm

Il iubesc. Acum si cu barba :x

Incepe sezonul saseeeeeeeeeeeeeeeee!

A inceput scoala!

Cele mai cautate articole pe blog sunt cele despre compuneri.

Cuvinte-cheie relevante: compuneri despre scoala, vacanta de vara, compuneri vacanta, compuneri despre prima zi de scoala. Booooring! Dar ce altceva sa faci in primele zile? Nu e normal sa povestesti vacanta?

Si, normal, traficul sky-rocketed today si-am ajuns la un grafic foarte haios:

Nush de ce a aparut banda aia neagra in jur, dar mi-e prea somn s-o scot.

Sunt fascinata de Chez Mazilique si de pozele cu mancare :) Maybe if I stalk her, she will bake me some cookies? Am ramas cu gandul la tortul de clatite, dar toata lumea imi zice ca e prea dulce, nu iese bun etc.

Si intre timp Livia haleste toata dulceata de cirese amare, stiu eu :))

Mi se pare dragut ca a inceput scoala. Iar am sentimentul ca I’m in the right place, of. Mi-a fost dor de copii.

Cabral n-a facut mare lucru. Nici Livia

Intr-o seara plictisita si singura, Cabral a scris un post melancolic, la care a primit un raspuns mai altfel. Si s-a dus in camin la Leu si i-a dus baiatului care-i lasase comment un pachet de tigari. Pentru ca baiatul era singur si fara bani pe card. N-a facut mare lucru, zice el, doar s-a abatut nitel din drum (si-a luat o amenda mica de viteza!), a dat 8 lei pe tigari si si-a intiparit in suflet zambetul care luminase fata caministului din Leu.

Nici Livia n-a facut mare lucru, daca ma intrebati pe mine. Dar in ziua aceea de miercuri cand am debarcat la metrou Muncii si mi-am dat seama ca am uitat la scoala biletul la festivalul George Enescu, rezervat si cumparat cu luni de zile inainte, la care tineam ca la ochii din cap… cand mi-am dat seama ca concertul era in seara aia si nu aveam cum sa ajung inapoi la scoala sa-l iau si, disperata, am sunat-o pe Livia ca sa am pe umarul cui plange, ea chiar n-a facut mare lucru. Doar s-a dat jos din pat (se pregatea sa se culce), s-a pus in masina si-a fugit pana la scoala si mi l-a adus. Cati km sunt din Tineretului pana in Pipera-Baneasa? Cat trafic? Doamne, numai cand ma gandeam la aglomeratie, la praf, la bariera, la distanta, imi venea sa urlu de bucurie ca mi-l aduce si totodata sa tac minunata ca face asta pentru mine.

N-a facut mare lucru. Si rasplata ei a fost tot un zambet urias, cat toata fata, cat tot sufletul, pentru ca in seara aia am ajuns sa-l vad pe Alexandru Tomescu si magica lui vioara, la Sala Palatului.

Multumesc, Livia!

Si mai am un multumesc :) because I had a lucky day :) (si-am dat mai departe!)

Poema toamnei

Mi-e dor de Paris. Si nu doar pentru ca am ascultat La Oreja de Van Gogh [ven, acercate. ven, abrazame. vuelve a sonreir, a recordar Paris... si iar ma cearta Jose ca scriu fara accente... :)], ci si pentru ca am vazut o poza postata de Daniel pe fb, si pentru ca am vazut la televizor turnul Eiffel si pentru ca moda vine de la Paris si azi am comentat manechinele de pe fashion tv la petrecerea Andreei (ce frumos a fost! >:D<) si pentru ca am pe desktop o poza de la muzeul Rodin si pentru ca Parisul a fost vacanta mea.

Mi-e dor de vacanta. Daca ar putea sa inceapa de luni, as fi mult mai pregatita sa-i fac fata fara depresii. Dar luni incepe scoala si pentru ea nu ma simt niciodata pregatita… pentru ca asa e la scoala. Inveti in fiecare zi. Si te trezesti la 6, si ziua e tot mai scurta, iar noaptea se lasa tot mai devreme.

La mine in masina miroase a branza buna, de la Maramu. Am cumparat un cas de la muzeul satului (targ de toamna ongoing this we, e foarte frumos) si mi-a curs in portbagaj. Cum o fi mirosit masina cu care caram de la Cetate saci de faina, gaini si rate, legume, zarzavaturi, nuci, porumb, oua, branza? Talbotul rosu cu transmisie automata, in care stateam aproape cocotati pe bancheta, ca sa mai incapa la picioare o galetusa de lapte, un sac de ardei “de raci”, iuti ca focul, niste malai? In care mamaie isi intindea toate “franelele” si “propoadele”, pentru ca o tragea curentul de peste tot, iar tata se plangea ca are dealuri de urcat si masina abia se taraste, de incarcata ce este? Acum imi dau seama ce insemna sa intri cu Talbotul pe ulitele prafuite si nepavate, sa-l bagi in curte, in spatele carului cu boi al lui Tata Burta si sa pleci cu el aproape lovind pamantul de greu ce era pana la Bucuresti.

A fost o zi tihnita. Expresia nu-mi apartine, dar mi-a placut mult. Cu Vio si Dana la musee du village, am studiat operele mesterilor populari (lingurile alea de 2 milioane sunt ceva….), am cumparat cadou pentru Andreea, am aplaudat la pantomima si dansurile celor de la teatrul Masca si ne-am bucurat de ziua asta frumoasa de toamna plina. E o toamna pe care anul asta am simtit-o si-am vazut-o venind ca niciodata: era la Paris cand am ajuns acolo si am vazut-o pas cu pas ocupandu-si locul si in Bucuresti. Poate ca vine cu live consciuously, nu stiu, dar anul asta chiar am simtit/vazut/experimentat altfel trecerea dintre anotimpuri.

Cerceii pe care mi i-am luat de la muzeu mi s-au rupt cand i-am scos din urechi. Maine ii duc doamnei sa mi-i lipeasca.

Ca de obicei, toamna mi-e dor. Azi mi-a dat add pe linkedin colegul meu de banca din scoala primara si mi s-a parut de bun augur. Toamna ma bantuie scoala, mirosul de petrosin, castanele si frunzele galbene, intersectia caii victoriei cu biserica amzei si Ada Milea. Frunzele toamnei sunt smulsele frunze. Mi-e dor si totodata sunt fericita si impacata cum n-am fost niciodata; mi se pare ca am tot ce imi trebuie, ca sunt ceea ce vreau sa fiu si ca tot ce va veni pe deasupra e un premiu pentru care sunt recunoscatoare.

Cine stie? Poate intr-o zi chiar vom bea cafeaua pe terasa casei mele din Elvetia ;)

Mi-e dor de Paris. Si nu doar fiindca am ascultat La Oreja.

Komme o verkomme

Este ora 20:27 si sunt oficial terminata. Am deschis calculatorul ca sa realizez ca ma dor ochii si nu e o idee prea buna sa mai stau cu ei deschisi multa vreme. Asadar, noapte buna, copii.

Daca viata continua in acest ritm, nu stiu cand voi invata germana si greaca :)

Dar se va gasi un hueco si pentru ele, deoarece sunt importante.

Mi-e dor de Marius si Irina!

P.S. WordPress merge rau azi, nu imi place.

Biropat

Nu lucrez la birou, dar am reintrat in ritmul scoala-casa-numaideschidcalccamiesomn, gen. Asa ca nu mai prea deschid calculatorul, pentru ca mi-e somn.

La scoala ne-au plecat niste colegi, ne-au venit altii noi, ne pregatim pentru inceputul de an scolar, facem planificari, decoram clase, asteptam orarul si e, well, exact ca la scoala! Poate ca elevii se schimba, profii mai ies la pensie, generatiile trec, dar exista o esenta a felului de a fi ca la scoala care nu se schimba cat e lumea.

Asta si toamna cu ploaie si miros de pamant ud de afara.

Per a s’al.lota que mai no parla

“Pentru fata care nu vorbeste niciodata”. Fireste ca era o ironie, pentru ca eu vorbesc mai mereu :)

Asta a fost acum fix 10 ani, de ziua mea, cand mi s-a organizat o petrecere surpriza intr-o sala de curs din universitate si-a fost minunat!

Pe urma am plecat la Barcelona si-a fost groaznic si minunat si m-a durut orice amintire a acestui oras timp de mai multi ani.

Si pe inceputul lui septembrie 1999 a aparut de undeva si Josecinul, care este acolo ever since si fara de care nu stiu cine as fi, in asa masura a contribuit la cresterea mea :)

Happy 10th anniversary, zic, si hai cu New Yorkul, ca asa ne-am laudat!

Y que te quiero igual, eh.