Asta-seara am avut un cer superb si un apus de soare ca-n “Sara pe deal” (nourii curg, raze-a lor siruri despica). Si pentru ca a fost frumos, si pentru ca m-a emotionat, m-am gandit la Paris. Si la avioane, calatorii, fuga, libertate. Mi se rupe sufletul ori de cate ori Pisicutza da intr-o groapa. As vrea sa aiba autobahn, nu taximetristi la poarta.
In uichend merg cu colegii la Busteni si ma bucur ca o sa vad copacii ruginii de la munte.
Sunt melancolica de oboseala si mi-e dor de toate locurile in care inca n-am fost si ma gandesc la Jose, la Oana Dog si la Ada Milea. Julius mi-a adus din Germania un CD cu Cranberries, ca la 16 ani. Mi-e dor de Iulius.
Livia, adu-mi aminte sa-ti spun ca maine va fi vineri, ca vineri plec!
0 Răspunsuri to “Piratii de apa salcie”