Le moment est venu, dit le Morse, de parler de nombre de choses: de souliers, de bateaux, de cire à cacheter, de choux et puis aussi de rois. (Alice au Pays des Merveilles)
Aproape dos-mil-diez, dar inca nu. Mai trebuie sa plecam de acasa, ca sa vina Revelionul cu o ora intarziere si colorat in mii de beculete. Aproape sigur va fi ceva cu boldog, dar sa nu anticipam.
Pentru ca mai intai trebuie sa-l luam la bani marunti pe doomiinoo asta, cica cel mai bun an pentru Varsatori din ultimul deceniu [cuvintele conotate se vor vindeca vreodata de conotatie?].
La sfarsitul lui 2008 imi doream ca-n 2009 sa fiu “incredibil, iremediabil de fericita“. Daca recitesc acum la intamplare postari din 2009, ar putea sa mi se para ca am fost chiar depresiva de-a binelea :))) Raceala m-a enervat, vacanta m-a deprimat, ma chinuie fantasma plecarii vs. legaturile care mi se pare ca ma tin in loc si cate si mai cate. Dar jur pe rosu, ca atunci cand eram mica si duceam automat mana la cravata, ca niciodata, never ever in toata viata mea de varsatoare de 30 de ani n-am fost mai iremediabil fericita! I know it’s here to stay, que el sol no es pon sense tornada (ca soarele nu apune fara sa se intoarca inapoi) si de fapt asta e marele castig din 2009.
Nici in 2009 n-am schimbat lumea. N-am scris o carte, n-am facut un copil, n-am sadit copaci si n-am construit nici o casa. Mi-am vazut de scoala mea, de copii, de ore, de vacante, de ToK si de citit. Doar ca in timpul asta ceva s-a intamplat si masa amorfa gata sa se agate de orice persoana/obiect cu aparenta solida care eram s-a inchegat. Este uimitor, cand ma uit in urma. E si greu de explicat despre ce vorbesc si daca va vine mai usor sa clasificati asta la “psycho bs” by all means do it, pentru ca asa as fi facut si eu pre-Francoise Dolto si Suzanne Robert-Ouvray. Cu siguranta daca ai fost intotdeauna centrat pe tine, master of the house, e greu sa intelegi cum umbla unii prin lume amorfi si imprastiati, cautandu-si permanent o forma in care sa incapa, un punct fix in jurul caruia sa se structureze, un vas care sa-i poata contine. Fara sa stie, in tot acest timp, ca singura lor durere provine din faptul ca au picat cumva in afara vasului propriu, pe care din motive de mizerie, infestare cu paraziti sau pur si simplu orbire le e cu neputinta sa-l vada si de o suta de ori mai greu sa-l ia in stapanire. I’m not making any sense, am I? Si totusi.
Bun. Deci s-a tesut o structura, a aparut o schema, un desen in 2d care intr-o zi s-a inaltat ca un turn de castel si de atunci nimic nu mai e la fel; totul a capatat consistenta si adancime. Oamenii de la televizor au devenit de carne si oase.
Imi dau seama abia acum in ce masura mi-au lipsit copiii si scoala cand eram la Ipsos. Ciprian presupunea ca e o senzatie de putere sa fii la catedra. M-am gandit la asta, dar nu e. E o raspundere si o bucurie. E unul dintre cele mai “meaningful” joburi pe care le cunosc – si unul dintre cele mai concrete. Lucrezi cu minti si cu suflete. De unele esti mandru, altele te scot din sarite; in unele te regasesti mai mult decat ai vrea, iar pe altii, cu toata bunavointa, nu reusesti si pace sa-i intelegi!
Am rasfoit bloguri azi si, citind un post al unei copile, mi-am dat seama ca n-am scris niciodata despre o chestie la care ma gandesc destul de des: ca ma bucur ca “m-am facut mare”! Nu doar pentru ca pot sa conduc, sa beau legal [iata o problema pe care nu mi-am pus-o niciodata! cand am intrat prima oara intr-un bar depasisem deja 18 ani, daca nu chiar 20] si sa plec din tara fara acordul parintilor. De fapt, ca sa zic asa, sunt mare de atata vreme, incat am uitat cum e sa fii minor. Stiu ca cel mai naspa era pe la 14 ani, cand toti te considerau copil si tie ti se parea ca-s idioti. Haios a fost la 17, cand doamna de la British Council m-a intrebat daca am peste 14 ani, ca sa-mi faca abonament. Nu-mi amintesc sa fi avut probleme deosebite, gen sa nu ma lase sa cumpar in magazine etc. La 14 ani imi doream sa am 16. La 18, tot 16 mi-as fi dorit sa am. La 19 voiam sa am 20, pentru ca 19 mi se parea o cifra odioasa (asa cum mi-au parut mai tarziu 25 si 29). Story of my life: fugi prin timp; nu cumva sa-ti gasesti locul 
Partea cea mai buna cand esti mare e ca poti sa alegi cine vrei sa fii: copilul, adultul sau parintele, ca poti integra toate aceste instante – proces numit de obicei “maturizare”.
In 2009 m-am maturizat.
Si am terminat de tradus Josep Pla, am predat, s-a publicat, n-am primit nici un leu
am fost la Madrid, Paris, Vama, Sibiu, Transfagarasan, Vidraru, Zurich, Buchs, Sighi, Ruse, Giurgiu
am citit
am fost la Optimism 2009
am castigat abonament la Cicloteque la Noaptea Institutelor Culturale
am inceput sa conduc, multumita Liviei [MULTUMESC!] si a aparut imediat si masina, Pisique iubirea mea, fara de care nu stiu cum am stat atata vreme :xx
nu m-am dus la Depeche, fiindca n-au venit :(
am inceput sa-mi doresc cu ardoare o geanta de la Kipling
am descoperit The Amsterdams, gratie Cristianei
am mers enorm de mult la Buongiorno, Il Calcio, Verdi; m-am indopat cu chinezi, libanezi si italieni
am devenit oficial single pe fb, ca urmare a proceselor de inchegare descrise mai sus
am stat enorm de mult pe fb
am descoperit-o pe Katie!!
n-am fost cu Jose la NY
am devenit fana Mall, adica m-am lasat de rafturi si-am trecut la magazine :))
Si in acest an am fost fericita sa am alaturi prietenii “de-o viata”: pe Livia si Madalina, pe Josecin, pe frate-meu, parintii mei, pe Oana-Dog regasita si iubita, pe Vio-cel-mai-simpatic si Meli-cea-minunata, pe darling Mih si cuplurile mele preferate “AlexsiToapsa” si “MariussiIrina”, pe Anca_banca, Elena si Mada, pe Cristiana, Rodi, Octa si “caprele” de la scoala, “surorile mele”. Dar si online pe Balaurica-Pisica-Sirmaneza-Mea, Szimona-Getitz, Vio[ea], pe Inozza, pe Ciupercutza, pe Octavian, pe Sabina-Compozitoarea-cu-care-vreau-sa-ma-intalnesc-cat-de-curand, pe Gabitz, pe Jane, pe Thelma, pe draga mea RitaSophie, ca sa nu mai vorbesc de Sandra (real si virtual si atat de minunata ea!!), de Runbaby care si-a implinit numele si-a fugit in lume… Doamne, dar nici nu stiu de ce ma apuc sa fac lista de nume, pentru ca e limpede ca nu o termin niciodata si mereu cineva ramane pe dinafara si zice ca nu-l iubesc :P Deci scurt si la “obect”: VA IUBESC. Si nu mai e nevoie sa va spun, zapacitilor de a 12-a DP, ca tocmai pentru ca va iubesc jur sa nu va mai zambesc pana in mai (=))))), sa va bag IB in cap prin toate metodele si sa fac tot ce-mi sta in putere ca sa va vad mari, studenti, fugiti, straini, ca sa nu ma mai recunoasteti dupa 6 luni, sa nu-mi ziceti sarumana pe strada peste 10 ani, ocupati fiind sa va traiti viata, dar stiind ca v-am fost alaturi cand ati avut nevoie si ca sunteti deja o parte din mine. Da, da, cu voi vorbesc, Irina, Jo, Stef, Hrant, BensiYnes, Ana, Miruna, Carlos!
Ce se intampla cu 2010? Vor fi tot 12 luni a cate 28-30-31 de zile, cu lunimartimiercurijoivineri si, separat, cu sambatasiduminicaadicauichend, vor fi examene IB si niste emotii nemaiincercate, vor fi vacante si ore, vor fi plecari la Dublin si cine mai stie unde (poate se lasa cu NY in vara, totusi?), vor fi carti noi de citit, prieteni noi de cunoscut, kilometri de condus si ITP pentru prima oara, va fi impozit la masina, vor fi declaratii de venit si – cu voia lui Dumnezeu – bani de la RAO pentru traducere, vor fi poate noi traduceri (as vrea sa traduc din engleza acum), va fi ziua mea si vor fi zilele voastre, va fi inca criza, vom merge la mall sa ne facem masaj la spinare cu 5 lei/10 minute (ca abia am descoperit fascinantele fotolii de masaj!!!) si deja pare ca am destule repere pentru acest 2010 care mi s-a aprins in cap cu litere de reclama luminoasa cand, in 2008, am semnat contractul de angajare la scoala. Anul primei generatii de absolventi IB (International Baccalaureate). Anul in care si eu voi primi note pentru munca din ultimii 2 ani :) As vrea sa am numai A si B!
Intre aceste repere – pioneze infipte in harta – ramane destul loc liber pentru minune! Sunt pregatita sa-mi schimb viata in chip minunat in 2010 :)
tocmai mi-am dat seama ca n-am nimic impotriva unui 
Cine comenteaza?