Am fost la campina, la Dana.
Dana sub o movilita de flori – noi in picioare in jurul ei, aferati, indurerati, in haine negre, cu tigarile aprinse si inimile in diverse grade de sfasiere. Am plans si ne-am rugat pentru ea.
Dana, in sala de clasa unde am mancat cu ea si cu Corina, cand abia venisem la marcu si le povesteam de ipsos.Parea mai mare ca toti asa, mai calma, mai adulta, mai autoritara – desi materna. Mai rece, desi imediat ii simteai caldura.
Amintiri. Numai acolo le mai putem gasi pe Dana si Adina.
Si poate e momentul sa le spun colegilor mei care ma citesc ca ii iubesc. Chiar si pe aia care au plecat. Uraciosilor! :)
Asteptam sa scrii! Ma bucur ca ati ajuns cu bine acasa. Si eu te iubesc, colega mea :)!
Ma simt tare singurica pe aici si ma faci sa ud coada pisicii de fiecare data cand citesc ;) si mie imi este dor de ele R.I.P.
si de voi
ma regasesc in ceea ce scrii desi eu nu ma pricep la ale scrisului
insa iti multumesc pt ca scrii atat de fain :)
Draguto, esti deja in Anglia? Cum iti merge?
Te pup si nu mai plange, da?
:*
off :(
Am fost colega cu Adina in camin ,am stat 2 ani in aceeasi camera ,am citit tot ce ai scris de ea..ai descris-o exact asa cum era ea ,nici aku nu-mi vine sa cred k nu mai e ,imi pare rau k nu am avut puterea sa vin sa-mi iau ramas bun de la ea ,nu am putut sa o vad asa ,insa am fost la ea la mormant..apoi am visat-o..ma imbratisa asa cum facea mereu..in vis si-a luat ramas bun de la mine :(((((
Nu mai am cuvinte…deja am lacrimi in ochi cand ma gandesc la ea.
Dumnezeu sa o ierte!
Meli, >:D:D<
Geo, Adina ne povestea adesea din camin si cred ca aveai un loc special in inima ei. Ce frumos ramas-bun… Te imbratisez.
Draga Chris,
Asa dupa cum stii si tu, colegele noastre dragi sunt mereu cu noi oriunde mergem! Ele ne insotesc in fiecare zi la scoala, langa copii si printre florile care ne bucura sufletele! Cred cu tarie ca ambele colege dragi rad si sunt eliberate….si poate mai vin din cand in cand in visele noastre sa ne reaminteasca ca mai vor ceva…un pahar cu apa, o vorba buna, o emotie sau sa ne povesteasca sau vesteasca ceva! Eu stiu ca sunt bine si fericite acolo unde au plecat chiar daca aici intre muritori au lasat loc gol in sufletele noastre!
Da, la Campina am trait momente de triste si de bucurie! Asa e viata asta! Te bucuri si plangi in acelasi timp! Sotilor Andrei si Bogdan le doresc putere si curaj sa mearga mai departe in viata asta cruda! Bunul Dumnezeu va aseza pace si liniste peste sufletele lor chinuite de aceasta pierdere!
Toti colegii imi sunt dragi si ii iubesc in felul meu mai tacut sau glumet! Uneori simt ca fac parte dintr-un grup aparte, cu oameni buni si frumosi la suflet, cu oameni de care vreau sa cred ca voi ramane mult timp legat! Va iubesc pe toti, dragi colegi (inclusiv Andrei si Bogdan)!!!
Citeste-ti e-mail-ul spirit bland si luminos . Citeste-ti e-mail-ul. Si .. paseste cu grija prin blindetea zilei . Restul il stii
“Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă împărăţia lui Dumnezeu.
Iar Nicodim a zis către El: Cum poate omul să se nască, fiind bătrân? Oare, poate să intre a doua oară în pântecele mamei sale şi să se nască?
Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu.
Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, duh este.
Nu te mira că ţi-am zis: Trebuie să vă naşteţi de sus.” Evanghelia dupa Ioan 3:3-7
E dureros sa pierzi pe cineva drag… Si matusa mea care avea cancer a plecat in luna martie anul acesta…Dar stiu ca e cu Dumnezeu, pentru ca a avut parte de ceea ce Biblia numeste nasterea din nou, Dumnezeu i-a schimbat viata prin harul Sau, prin credinta in jertfa lui Hristos. Asa cum reiese din Sfanta Scriptura, noi nu putem sa ne castigam mantuirea prin fapte bune sau alte lucruri ; ea este un dar de la Dumnezeu pe care il putem primi. Dar trebuie sa dorim acest lucru, sa vrem sa ne pocaim. Altfel nu putem intra in cer.
Toti am pacatuit, si nimeni dintre oameni nu este mai bun ca altul; dar Dumnezeu ne-a iubit si Hristos a murit pentru noi.
Insa doar cei care s-au pocait, prin puterea Duhului Sfant si au inceput o viata noua alaturi de Iisus pot avea speranta cerului. Ce minunat.
Domnul sa ne ajute pe toti sa ne pocaim, ca sa putem petrece vesnicia cu El.
O zi frumoasa!
Am atatea amintiri cu ea ,am trecut prin bune si rele ,imi aduc aminte in anul intai am pasit timid in camera de camin si am zarit o fata cu parul in bucle care citea ,era Adina , mi-a urat cu zambetul pe buze bun venit. Intotdeauna am considerat-o k sora mea mai mare ,si ea si Nico. Imi aduc aminte ce fericita era cand venea Bebe (Bodgan) si-i aducea flori sau felicitare atunci cand mai implineau o luna ,avea dulapul plin de felicitari ,se mandrea foarte tare cu ele. Sunt foarte multe amintiri ,aproape in fiecare zi ma gandesc la ea ,nu merita asta ,sper k acolo unde e sa fie fericita ,desi aici a lasat un gol imens in sufletele noastre ,ma gandesc la Bogdan cat de greu ii este ,oare cum are puterea sa mearga mai departe cu mintea lucida. Sper sa-l ajute Dumnezeu sa fie fericit candva. Sunt multe de spus..dar asta e..din pacate viata trebuie sa mearga mai departe!
Pe Dana nu am cunoscut-o ,dar trec adesea pe langa cimitirul unde e (stau langa Campina) si gandul imi zboara la ele de fiecare data.
Ar trebui sa invatam din aceste experiente dureroase pe care viata ni le da sa fim mai buni ,sa pretuim mai mult viata ,sa nu ne mai ingropam in problmele cotidiene si sa uitam sa le aratam celor din jurul nostru k ii iubim.
Oftez, pentru ca m-ati coplesit. Dar e frumos sa avem un loc unde sa ne strangem gandurile si amintirile.
Fie ca Bunul să vă dea puterea şi înţelepciunea de a accepta toate darurile zilei iar lor odihnă şi linişte. Şi să-i mulţumim pentru darul de a le fi avut tovarăşi de drum pentru un timp . Mergeţi cu Dumnezeu Chris.