Aplauze!

Pe scena: printi si printese; in sala: copii si parinti, sau, daca preferati, oameni si copii . Cu totii ne dorim sa mergem un pic pe poante, cu mersul acela maruntel al balerinelor, sa facem un salt si inca unul, sa ne rotim cu gratie mainile deasupra capului cand iesim de la spectacol. Holul e plin de printese mari si mici, care se rotesc in piruete infinite, fiecare rapita de-un print imaginar, in propriul vis cu ochii deschisi. Afara, in parc, printesele continua sa salte, ba chiar si acum cand scriu aceste randuri printesa din mine se roteste pe poante si face plecaciuni, imbracata in cel mai frumos tutu galben!

Vorbesc despre baletul “Frumoasa din padurea adormita”, de la Sala Palatului (multumesc, Edith, pentru invitatie!), dar la fel de bine as putea sa vorbesc si despre spectacolele de teatru, muzica si dans realizate de elevii nostri, la care am asistat azi.

A fost o zi artistica, fara doar si poate, luminile rampei s-au stins abia de curand si palmele mi s-au inrosit de atatea aplauze, toate meritate.

Mi-as dori sa mergem din cand in cand prin oras pe poante, cu pasi maruntei si sa ne rotim cu gratie mainile deasupra capului in acordurile unui Ceaikovski imaginar.

Si abia astept s-o revad maine pe Evike! <3