Am vazut dealul Feleacului pe care merg carele Iancului (folosesc ele oare frana de motor, cum ne indeamna la tot pasul imense tablii pe marginea soselei?) si piata Avram Iancu si catedrala ortodoxa si catolica si reformata si universitatea Babes Bolyai si Cetatuia si cartierul Manastur (unde locuia o fata cu care corespondam in clasa a 6-a) si cartierele Gruia si Marasti si mall-ul Polus si celebra gradina botanica si muzeul satului transilvan si statuia lui Baba Novac si strada Paris si Eroilor si fantana muzicala si multe cafenele si terase si strazi in panta sau drepte, cu sens unic sau nu. Si am aflat ca Transavia vine de la Transilvania si avia (nu de la transport de pasari cum credeam eu) si am trecut prin Turda si Alba Iulia (si am vazut cetatea si biserica-catedrala si un spectacol medieval cu oameni costumati). Am luat prima amenda din viata mea sofereasca fix la intrarea in Cluj, cand – naucita de sensurile unice din centru – am facut dreapta pe o strada unde eram obligata inainte (pentru cunoscatori, de pe Cuza pe 21 decembrie) si am picat fix in bratele unui politist ardelean blond si amabil, care m-a taxat de 120 de lei si-apoi m-a indrumat spre pensiune, spunandu-mi si unde sa am grija la strazi si sensuri ca sa nu mai fac vreo boacana.
Mi s-a parut Cluj aceasta Barcelona unde catalana e maghiara si mi-a placut sa aud accente, oameni vorbind limbi diferite si sa vad carti in maghiara la Diverta. La Bucuresti imi lipsesc dealurile verzi, cafenelele si catedrala gotica.
Nuff said. Ma duc sa fac o problema la mate :)
De la Brasov esti deja in alta tara .
Interesata ?
http://a-book-club.blogspot.com/
Bine ai revenit in prafu’ , caldura si “nervii” Bucurestilor din ziua de astazi! pupici
@ Nimeni – sunt de acord cu tine. Multumesc pentru link :)
@ Meli – bine v-am gasit. In vacanta am constatat ca pot sa ma detasez de nervii celor din jur. Cred ca ma simt privilegiata. Iar Bucurestiul are farmecul familiaritatii. Mi-ar placea totusi sa aiba si dealuri :))
Hmm se poate spune că mi-ai făcut poftă. Sunt un călător înrăit, încep să mă depărtez tot mai mult de casă în trip-uri organizate împreună cu, colegii ori prietenii în orașe mari unde sunt ba atracții turistice ba atracții personale pe care țin “musai” să le vizitez.
Clujul nu l-am mai văzut de când eram mic și atunci l-am văzut într-o excursie. Clujul și Timișoara sunt două orașe pe care le voi vizita cât de curând atunci când se va ivi ocazia.
Clujul si Timisoara sunt doua orase pe care Meli le iubeste…bineinteles, pe cel de-al doilea mult mai mult decat pe primul…intr-adevar, Ardealul si Banatul merita “rascolite”…satele sunt foarte frumoase, curate si ingrijite, limba e alta, graiul uneori e de neinteles pentru “regateni”, timpul curge altfel in locurile acelea…si cand mai ajungi sa si traiesti pe acolo, cu greu iti vine sa mai pleci…si daca pleci, iti doresti in fiecare zi sa te intorci acolo! tare faine is pozele pe feisbuc, chris :))…te tzuca, meli!
@ Bogdan – merita si Clujul si Timisoara! Foarte frumoase orase, arhitectura e deosebita, oamenii altfel…
@ Meli – chiar este alta atmosfera si timpul trece altfel. Plus ca la Cluj se intuneca mai tarziu decat la Bucuresti :)
incredibile, amandoua, clujul si barcelona, asa-i, clujul este o miniatura a barcelonei. iar eu, din fericire, mai intai am locuit in cluj, care m-a fascinat si m-a facut sa ma indragostesc definitiv de el si acum am ajuns sa locuiesc in barcelona :), care este spectaculos, incredibil. insa clujul…cand trec dealul feleacului inima mi se umple de nostalgie, este un oras care te primeste si te face sa te simti “acasa”
Cristina – asa este. Esti norocoasa ca locuiesti la Barcelona :)