Numai cand vad numele orasului, Barcelona, si mi se pare ca “e”-ul din mijloc e un smiley face, iar “l”-ul e un palmier care tine umbra acestui nume/oras de zambete, nisip, mare si arta. Daca aveam si nitel talent la desen, sa vezi ce logo inspirat cream si fara sa apelez la renumita frunza!
Barcelona, sau Barna, e orasul meu preferat, cel mai frumos oras din lume si, totodata, orasul perfect. La fel zic si despre Londra si abia astept s-o afirm si despre New York, Buenos Aires, Tokyo si Perth. Pentru ca e destul de arogant sa declari un loc ca fiind cel mai frumos “din lume” cand tu abia ai vazut o farama de Europa :) Dar Barcelona este! Si merita :)
Ce e de vazut?
Orasul are o parte veche (Barri Gotic, cartierul gotic e miezul acestei zone vechi, iar miezul miezului e Catedrala) care se intinde din Piata Catalunya catre mare. Aici incepe La Rambla, un trotuar de mozaic pe mijlocul strazii, lung de peste un kilometru si plin de pomi, de fantani si de turisti. La Font de Canaletes, fantana din catre e musai sa bei daca vrei sa mai revii la Barcelona, e chiar la inceput. Fiindca e o strada lunga, Rambla e impartita in cateva sectoare, de aceea i se mai zice si, plural, les rambles: rambla de les flors (plina de tarabe cu flori), rambla dels ocells (unde se vand pasari) etc.
Numele de Rambla vine din araba si inseamna, la origine, albia unui curs de apa. O albie prin care “curg” zilnic mii de turisti in sus si-n jos, unde se strang o multime de mimi care mai de care mai trazniti sa-si faca numarul, unde in anumite portiuni abia mai poti inainta de lume, de vanzatorii ambulanti de racoritoare etc. si unde ai cele mai mari sanse sa ti se fure tot din buzunare sau din geanta daca nu esti atent.
Rambla e pestrita si fermecatoare, dar nu trebuie sa uitam sa privim si-n jur, nu doar la magazinele (nenumarate!) de suveniruri kitschoase made in China, ci si spre cateva cladiri superbe: Palau de la Virreina, Gran Teatre del Liceu si intrarea in piata, la Mercat de la Boqueria (bine, piata in sine e alta poveste, una delicioasa si naucitoare pentru simturi) si, un pic mai la dreapta, pe strada Nou de la Rambla, Palatul Guell construit de Gaudi.
Bun. Rambla te duce la mare (se si continua, dealtfel, cu Rambla del Mar). De aici ai cateva optiuni:
- intri la shopping in Maremagnum
- te urci in statuia lui Columb si vezi orasul de sus
- o iei la stanga si te plimbi printre palmieri pana la plaja, in Barceloneta
- te asezi la o terasa pentru un fel de mancare care cuprinde, obligatoriu, fructe de mare :)
- dai fuga la Muzeul Maritim
- sau te intorci spre centru prin Raval (cartierul cu cea mai mare comunitate indiana din Barcelona, unde poti sa vezi El Gat de Botero, pisica uriasa) ori prin Barri Gotic (si vezi Catedrala, Palau de la Generalitat si o mie si una de cladiri frumoase, toate pe stradute inguste, pline de poezie si de magazine)
Barcelona e orasul lui Gaudi, dar si al motocicletelor, al vietii de noapte, al catalanilor (care nu vorbesc spaniola, nici dialect, ci o alta limba in its own right – de aici placutele bilingve din oras si numele strazilor) si al imigrantilor, al turistilor, al Manuelei din “Todo sobre mi madre” de Almodovar si al oricui ajunge acolo din curiozitate. Barcelona nu e pretentioasa, nu e sobra si austera, nu e fitoasa, nu are o harta complicata, are metroul e cel mai prietenos cu putinta (la fel ca si la Madridul), trenurile te duc pe toata coasta Marii Mediterane, are mancare si distractie pentru toate buzunarele si poate fi strabatuta fara grija la pas noaptea, cand cel mai mare pericol e sa te asezi din greseala pe banca pe care un anume om al strazii o considera acasa si sa-ti iei din cauza asta un perdaf mormait in barba, cu damf de alcool.
In afara de zona veche, orasul s-a dezvoltat in Eixample (“largirea”), prin inspiratia arhitecului Ildefons Cerda, care a unit orasul vechi cu satele marginase printr-un plan foarte geometric si limpede. In Eixample sunt “casele lui Gaudi”, Pedrera (casa Mila, ce pare cioplita dintr-un singur bloc de piatra), Casa Batllo si catedrala Sagrada Familia, dar si o multime de alte cladiri construite de arhitecti vizionari sau doar talentati.
Vin la rand cartierele, fostele sate, care au si azi sarbatoarea lor (“festa major”), ca la tara, si arata cu totul altfel decat ce-am vazut pana acum: Sants, dar mai ales Gracia, au un aer deosebit de restul orasului si o liniste aparte.
Sa nu uit nici de Parcul Guell (pe deal se urca cu scarile rulante, super tare!), nici de fantana muzicala de la Montjuic, de muzeul satului, orasul olimpic, parcul Ciutadella si gradina zoologica (singura maimuta albinoasa din lume a murit, insa) si de micile restaurante de cartier, unde se mananca bine la sfert de pret fata de centru.
Rambla de continua dincolo de piata Catalunya cu Rambla de Catalunya, tot o zona cu magazine, dar si cu cafenele si “chocolaterias”.
Si cu asta am epuizat Barcelona si n-am spus nimic despre ea! Asa-mi trebuie daca ma apuc sa descriu ceea ce nu se poate pune in cuvinte…
Poze mult mai bune gasiti oriunde, dar iata cateva de-ale mele :)
Cine comenteaza?