A fost foarte greu la examen. Nu ajuta cu nimic sa ma vaiet, dar pot sa fiu suparata pe ei pentru ca una predica si alta fac :) A fost un examen subiectiv, dificil, necalibrat pentru trei ore (timpul a fost mult prea scurt pentru multimea de subiecte din sfere foarte diferite), exact genul de examen pe care nu ar trebui eu niciodata sa-l dau la clasa – un examen care testeaza atentia distributiva, viteza de scris, rezistenta la caldura si la stres si abia in ultimul rand cunostintele. Si mai urmeaza oralul, luni. Si pedagogia, care deja mi se pare mai prietenoasa, macar acolo stim din start ca se merge pe sistemul de memorare-redare impotriva caruia luptam cu totii :))
Trecem prin niste examene absurde de tip selectie la NASA pentru un plus de 50 lei la salariul de profesor de 7 milioane si apoi ne vedem la stiri: incompetenti, profitori, parte dintr-un sistem falimentar, lacomi dupa meditatii si uneori neglijenti. Noi am fi putut fi poate in locul asistentelor de la maternitatea Giulesti. Din tragedia acelor copii nu avem ce invataminte sa tragem – oare a fost un accident sau un simptom? Stie Andreea Esca de ce naste la Paris. In Romania nu ai unde, nu ai cu ce, nu ai cu cine. Stim, asta e, astia suntem si altii mama nu mai face. Dar suntem toti asa?
Ma doare Romania si nu stiu cum s-o ajut, in contextul in care a o ajuta pe ea nu mai e sinonim cu a ma ajuta pe mine.
Sunt trista si dezamagita.
:(
(sincer, nu stiu ce sa-ti zic)
Nu Chris, nu suntem cu totii asa si tu stii foarte bine asta! Ai dreptul sa fii suparata pe astfel de situatii si nu esti singura. Dar ce sa-i faci daca asta este sistemul de invatamant despre care tu inveti frumos din cartile de pedagogie! Capacitatea de sinteza este cea care primeaza la astfel de examene…primesti subiecte largi astfel incat cel care nu stie, sa bata campii si sa ia un minim, iar cel care stie, sa scrie ca disperatul si sa plece de acolo cu sentimentul “esecului”, ca nu a putut sa puna pe foaie tot ce ar fii putut sa scrie…media acestui examen, pentru care inveti ca disperatul nu conteaza (daca ai 10 poti sa te inscrii mai repede la gradul II :)))…tot ce conteaza este sa ai DEF-ul si sa nu pierzi dreptul de a profesa in invatamant, in conditiile in care iti mai doresti asta!!!…gandeste-te ca niciun doctorat nu echivaleaza cu acest examen :)))…nu fii dezamagita…esti o profa’ minunata si examenele astea reprezinta un model de “asa nu” despre modul in care ar trebui sa-i evaluam pe cei care sunt in “banci” :)…succes si imagineaza-ti ca nu rezultatul in sine este cel mai important, ci drumul pana acolo…si ca sa ajungi sa dai acest “def” ai ajuns intrun colectiv de oameni si copii care te apreciaza pentru ceea ce esti tu ca om, profesor, prieten, carora le daruiesti cu profesionalism din cunostiintele si experienta ta…”nota” lor “bate” cu mult rezultatul acestui examen! pupici :))
Rita, >:D< cateodata niciun cuvant nu ne ajuta.
Meli, acest examen pe care nici doctoratul nu-l echivaleaza =))) e cel mai greu examen pe care l-am dat vreodata. Dar mai e putin si trece si el si vom iesi la bere. Abia astept sa-ti dau cadoul! Te pup si-ti multumesc pentru mesaj :x
exact din cauza acestui gen de exemane am evitat eu invatamantul preuniversitar.
sunt o rusine (examenele astea)
da. pentru mine totusi a meritat, ma simt mult mai desteapta decat am fost vreodata si am inteles lucruri peste care am sarit cu gratie in facultate
dar marele castig al acestui def, in final, a fost pentru mine psihopedagogia – din bau-bau mi-a devenit mai mult decat simpatica
cred ca am sindromul stockholm, m-am indragostit de calaii mei :)
bine ca s-a terminat!!
in fac nu se dau examene asa naspa nu?
bine, nici deful nu e naspa in toate orasele. suntem noi privilegiati la bucuresti :)
>:D< esti bine?
eu n-am examen la Fac pt ca n-am avut post niciodata, numai colaborare,indiferent cat de multe ore aveam…. de cand am terminat facultatea.
Si in viitorul apropiat nu ma gandesc la predat.
Sunt mai bine, da, dar mai e mult pana departe…:)
Aaa, am inteles. Sa fii sanatoasa, asta conteaza, draga Degetico! Big hug >:D<