In Australia revelionul a trecut deja. La noi e inca “seara de Anul Nou” si telefoanele zbarnaie de sms-uri, in vreme ce la TV stirile se transmit cu dublu de intensitate, fie ca e vorba despre pretul benzinei, accidentul lui Serban Huidu, ultimele cumparaturi in supermarket (intotdeauna e Carrefour in imagini, de ce oare?) sau retrospectiva politica a anului.
Suntem in ultima zi a lui 2010, ba chiar in prima zi a lui 2011, conform viziunii adventiste, unde ziua incepe la apusul soarelui. Suntem intr-un moment de trecere; ne facem urari si tragem sperante de la noul an, asa cum am facut si pana acum si asa cum vom face, cu siguranta, si la revelionul 2011.
A fost un an greu acest 2010 in care am ramas fara Dana si Adina. Mi se spune adesea ca-s idealista si vad numai partile bune ale oamenilor. M-am fript de cateva ori, dar continui sa idealizez. Partial, probabil, si fiindca asa sunt eu croita, dar cred ca e aici si o atitudine pe care mi-am impus-o dupa ce le-am pierdut pe colegele noastre. Mi-e tare dor de ele.
Sigur ca-n 2010 s-a intamplat si ce trebuia sa se intample, adica elevii nostri au trecut cu bine de primul bac international si-s acum studenti care si pe unde (bafta!), eu mi-am luat definitivatul in vara, am fost la Dublin si la Cluj, am facut revizia si ITP-ul, am dat o caruta de bani pe RCA si Casco, am iesit cu Livia la cafele si am continuat sa ma trezesc la 6 jumate ca sa ma duc la scoala, cu aceeasi placere.
Pana cand n-am plecat de acasa, in septembrie, nu mi-am dat seama ca de fapt era destul de simplu. Totusi pentru mine plecarea asta face parte din seria de minuni ale anului care tocmai se incheie, o alta minune fiind recuperarea banilor pe traducerea de la RAO.
Si-n 2010 am avut alaturi prietenii carora le multumesc ca exista (vorba lui Vio!) si iata ca, dupa doi ani de povesti despre, am cunoscut-o si pe Stela, fapt pentru care sunt recunoscatoare si fericita.
Acum ca sta sa inceapa un an nou si am senzatia aia ca orice e posibil, ca “de la 1 ianuarie” putem sa ne schimbam viata si sa fim altcineva (si nici macar nu trebuie sa ne dam de trei ori peste cap pentru asta) si ca e momentul sa ne facem planuri, proiecte si ganduri de viitor, ma gandesc doar ca asta am facut in fiecare an si de fiecare data – retrospectiv – ceva s-a indeplinit, deci pot continua sa-mi fac planuri, fara sa ma agat de ele si sa-mi cumpar grefuri si apa plata in ianuarie (cand, fireste, imi voi face abonament la sala!), doar cu conditia sa nu ma blestem in decembrie ca n-am slabit nici un gram :) si-n general sa iau lucrurile asa cum vin, traind putin si-n iluzia ca ceva-ceva controlez si eu, fiind recunoscatoare pentru lucrurile minunate si acceptand ceea ce nu pot schimba.
Imi doresc ca 2011 sa fie frumos. Si va doresc si voua acelasi lucru.
La multi ani!
sigur sigur dacă te duci la sală slăbeşti. ia-ţi cu abonament de saună şi să ai o prietenă cu care să mergi, ca să vă încurajaţi una pe alta. în felul acesta nu vei sta în casă când plouă – că ştii că în ianuarie-martie la noi mai plouă, nu? şi chiar şi ninge! – ci te va scoate din casă sau tu o vei trage după tine… spor-t în toate.
La multi ani, Chris!!!!!! xxx
Sa ne revedem cu bine in noul an, la fel de frumoase si sanatoase! Love you!
Sa ai un an 2011 neasteptat de frumos si de norocos! La multi ani!
@ eumiealmeu – buna idee! La multi ani si tie!
@ Mada – o sa fim! frumoase si sanatoase si degraba-intalnitoare la cafele cu Balaure. Cand mergem in Olanda? Te pup x
@ Cristiana – la fel si tie. Doamne-ajuta! La multi ani! PUP :*
iacata dar ce faceai tu de fapt in seara de revelion, in timp ce te prefaceai ca raspunzi la mesaje importante – ce sa-ti zic, uita-te pe blogul lui vio la te—te—te—iubesc si chestia cu pinguinul – sunt mortale
pe blogul lui Vio unde?
si n-am inteles cu prefacutul, astept explicatii maine
da acuma ai inteles
acuma da