Qui pregunta ja respon

E ca atunci cand privesti orice lucru prea de aproape si esti furat de culori, de textura firului de lana sau de marginile piesei de puzzle, care trebuie sa se imbuce exact in piesele de langa si uiti ca scopul tau este sa creezi ori doar sa reproduci acolo un model. Pentru ca modelul nu se vede decat de la distanta si poate si cu anumiti ochi, uneori imi scapa si uit sa-l caut; asta cand nu uit de-a binelea ca exista (sau trebuie sa).

Azi cred ca exista modele pe care nu stim sa le vedem singuri, poate suntem prea incalciti in urzeala, poate prea fixati pe marginea rotunjita a piesei de puzzle din dreapta jos si avem nevoie de altcineva sa ne ridice putin de ceafa, ca pe pisoi, si sa ne zica “ia vezi acum, nu cumva e altceva?” Si sigur ca este, apoi modelul se tese de la sine, piesele se imbina ca prin minune si-ai mai trecut un prag.