Am primit sezonul 1 din serialul “Lie to me”, asa ca am avut ce face in ultimele 24 de ore :)
Cal Lightman (Tim Roth) e expert in decodificarea limbajului corporal si poate sa citeasca fiecare microexpresie, trasarire de muschi si miscare a sprancenelor sau a coltului gurii care tradeaza vreo emotie. Impreuna cu echipa lui de specialisti in descifrarea expresiilor faciale si-a gesturilor “tradatoare”, el rezolva tot felul de cazuri, de la atentatul impotriva unui fiu de prim-ministru corean pana la asasinarea unei eleve de liceu cu note mici la examenele SAT.
Nu e un serial exatraordinar, dar Tim Roth e simpatic si aminteste cumva de locotenentul Columbo, iar echipa lui imi place. Si cazurile au destul cap si coada ca sa te prinda. Pentru zile ploioase ca cea de ieri e numai bun.
Nu mi se pare cine stie ce acest serial
am citit undeva ca TOTI avem abilitatea de a citi fulgerator exoresiile faciale ale semenilor, pt ca e o adaptare care ne e necesara pt supravietuire, si daca aceasta abilitate se pierde sau se sterge cu varsta, e datorita educatiei (vorbit, citit, scris, artmetica, etc) care pune accentul pe codul cuvintelor sau al semnelor matematice. pe de alta parte, toate acele studii care spun ca nu suntem atenti mai niciodata la ce spun oamenii, ci la cum o spun si cum arata cand o spun demonstreaza ca nu ne-am pierdut deloc aceasta abilitate, ci doar nu mai suntem constienti ca o avem. asa apar expertii care beneficiaza de pe urma faptului ca noi am uitat (si au tot interesul sa uitam in continuare) ca in fond TOTI suntem biologi, psihologi, sociologi, prin simplul fapt de a avea viata, suflet, neamuri.
Prof. Alexandra F. Ghetie
Jocuri – ok, i guess :)
Stela – semnatura e geniala. Despre restul, cred ca ai dreptate. Serialul face o treaba buna in a ne reaminti ca avem aceasta abilitate, ca o putem reinvata, sau reactiva, sau eventual ascuti. Eu, cel putin, nu inteleg din el ca exista o echipa de experti vs o masa de ignoranti, ci ca toti putem invata sa ne citim mai bine, pentru a ne intelege mai bine. Asta mi-aduce aminte de cat de surprinsa am fost cand am citit undeva ca animalele nu pot descifra expresiile fetei, ci doar tonalitatile vocii. Eu pana atunci zambeam prietenos tuturor maidanezilor din cale si imi inchipuiam ca asta le va da de veste ca n-am intentii rele :))