Fonfaita, cu cioburi in gat, cu urechile infundate, cam asa ma aflu. Beau lamaie, ma stramb si astept sa-mi treaca. Pana atunci, aud totul ca printr-o perdea de apa.
Ce-am reusit sa realizez in acest weekend care a trecut si-n care am stat mai mult in casa a fost sa citesc cartea pe care s-a bazat filmul Hotel Rwanda (2004) - “An Ordinary Man” a lui Paul Rusesabagina, sa plang si sa vad cu ochii mintii dealurile verzi din Rwanda, crimele care s-au comis acolo in 1994 (800.000 de oameni macelariti in trei luni) si traumele pe care le-au lasat supravietuitorilor; sa inteleg aberatia pe care o presupune interventia de orice fel a europenilor in Africa, la fel si lasitatea lor (si-a oricaror “forte ale pacii mondiale”) cand e vorba sa intervina ca sa stopeze un masacru.
M-a impresionat pragmatismul lui Paul – un manager de hotel care si-n timpul masacrelor a ramas sa faca ceea ce stia mai bine: sa conduca hotelul Mille Collines din Kigali, pe care l-a transformat in adapost pentru semenii sai de etnie Tutsi, urmariti pentru a fi ucisi. A reusit sa ascunda in ochii tuturor 1200 de oameni pe care i-a salvat de la o moarte crancena. Si povesteste asta simplu, ca pe-o datorie pe care si-a indeplinit-o.
Cateva citate din carte:
Words are the most effective weapons of death in the man’s arsenal. But they can also be powerful tools of life.
I learned that it is difficult to fight somebody with whom you are already talking.
They acted decently, as was appropriate for decent times, and did not believe that the world was anything less than an essentially decent place, despite the onset of a collective insanity.
Si, preferatul meu:
Facts are almost irrelevant to most people. We make decisions based on emotion and justify them with whatever facts we can scrounge up in our defense. “Reason” is usually an afterthought, nothing more than a cover story for the feelings inside.
Imi place concluzia cartii ca binele va reveni, indiferent cat de groaznica e situatia momentan, ca lucrurile tind spre bine, ca happiness is inevitable.
Dar, Doamne, prin ce-au trecut ca sa ajunga acolo.
Parerea mea e ca citatul tau preferat o sa iti dauneze enorm. Nu o spun din experienta, dar o analiza justa si corecta iti va dezvalui ca nu bugurile la care te expui prin aplicarea lui .
“Happiness is inevitable” !? , o sa raspunzi chiar tu cu “da” si cu “nu”. Ultima data vei raspunde cu “da si nu” …
Ei, dar citatul meu preferat este doar un citat care mi-a placut, nu o axioma dupa care-mi conduc viata :)