Azi mi-am inchipuit ca voi ramane asa pentru urmatorii 60 de ani, sau cati mai am de trait pana la adanci batranete.
Profa, singura, locuind in chirie in Bucuresti, ascultand Raimon si scriind pe blog.
Pana ajung eu la nouazeci de ani, desigur, se va fi banalizat scrisul pe blog de catre pensionare.
Bună Christina,
De unde, atâta imaginație…? Gândești prea mult și, câteodată, lucrul ăsta nu-i deloc OK.
Mai mult optimism n-ar strica… Ce zici? Vorba lui Murphy:”Nu crede în miracole; bazează-te pe ele.” :)
Gânduri bune,
aleaN
Multumesc pentru preocupare. Gandesc optimist, sa stii. Viziunea babutei cu laptop mi se pare amuzanta. De aceea am si impartasit-o.
:-)
Eu sper să se banalizeze, pentru că mi-ar plăcea să scriu pe blog și la nouăzeci de ani, dar nu vreau să se uite lumea ciudat la mine.
O sa se :)