Am terminat “Pluta de piatra” si sunt mandra de mine pentru asta. Peninsula desprinsa din coasta Europei s-a oprit in oceanul atlantic, intre America Centrala si Africa. Cartea, ni se spune in postfata, e o alegorie politica, a aparut in anul in care Portugalia a aderat la UE si reflecta viziunea anti-unionista a lui Saramago. Cum postfata e mai clara decat cartea (pe care, intr-un fel, o repovesteste si-i da sens), am avut o clipa tentatia sa zic “da, ma, asta era, cum de nu mi-am dat seama”. De fapt nu era asta, ci o poveste confuza despre o calatorie fara rost, mituri, simboluri, istorie si episoade de amor in caruta si in padure.
Urmeaza o noua pauza de Saramago, sau poate nu. “Calatoria elefantului” sade cuminte pe raft, alaturi de “Las pequeñas memorias” (tradusa “Farame de memorii”). Avand in vedere ca “Pluta” am citit-o dupa o pauza de opt-noua ani, orice e posibil.
Citate pe care mi le-am notat:
Vietile nu incep atunci cand oamenii se nasc, daca ar fi asa fiecare zi ar fi o zi castigata, vietile incep mai tarziu, uneori prea tarziu, ca sa nu ma vorbim de cele care, abia incepute, se si sfarsesc, bine a zis cine a zis, Ah, cine o sa scrie istoria a ceea ce ar fi putut fi. (pg. 16)
Pentru ca lucrurile sa existe sunt necesare doua conditii: ca omul sa le vada si ca omul sa le puna un nume. (pg. 68)
Eu cred ca este ceva creativ sa scrii asemenea lucru si sa-l postezi pe internet
Splendid, multumesc.