Ora 7:11, metrou pe ruta de Pipera. El si ea, somnorosi, ea cu capul pe umarul lui.
El: … si nu ti-am spus ce-am visat: eram cu bicicleta si treceam pe langa o casa…
Ea: Tu, cu bicicleta?! Pai tu intri in pom daca te sui pe bicicleta; nici nu stii sa te tii pe ea…
El: N-auzi ca eram in vis? Stai sa vezi. In casa aia mirosea a pisici morti…
Ea: Hai ca mi s-a intors stomacul pe dos, termina!
El: Era vis, ce sa fac? Si voiam sa-mi tin respiratia si nu puteam…
Ea: Nu-mi mai spune, ca nu mai pot sa aud.
El (tace).
how sad..
stiu cum e sa visezi ceva si dimineata sa astepti cu nerabdare sa ii spui persoanei cu care mergi mereu spre munca..