A fost ca-n povesti, ca tot am scris azi cu copiii povesti dupa tipic la scoala.
Protagonistul eram eu, dornica sa transfer o suma in dolari intr-un cont de peste mari si tari.
Ajutoarele au fost mai multe, de la cea care mi-a imprumutat banii (in lei) (multumesc!), trecand prin cea care mi-a deschis (in cele din urma) un cont in dolari si mi-a calculat toate costurile implicate de tranzactia respectiva (tot ea m-a ajutat sa schimb leii in dolari), pana la cea care m-a ajutat sa potrivesc IBAN-ul cu tara bancii si sa pot astfel confirma tranzactia.
Personajul antagonic (ma simt ca-n “Filantropica” deja!) a fost sistemul birocratic bancar, cu toate prescriptiile sale enervante: nu poti sa transferi dolari dintr-un cont de lei, nu poti sa-ti faci cont de dolari decat la banca unde ai deschis contul de lei (alergatura mea de o ora prin frig nu conteaza), banca noastra nu lucreaza cu numerar – totul se face online de acasa, nu poti sa intri pe contul online fara un digipass care sa-ti genereze o parola ce tine doar cateva secunde pe ecran etc.
Conflictele au fost multiple: cu ora de inchidere a bancilor (mult prea devreme pentru cineva care iese de la serviciu la 5; noroc cu ING, totusi), cu incapacitatea mea de a procesa cifre si numere (poate ar trebui sa zic “cu frica mea grozava de tot ce inseamna cifre”), cu codul de acces pe contul online (la numarul de suport ING a raspuns cineva foarte repede si m-a indrumat eficient; multumesc, Simona!) , cu potrivirea dintre IBAN si tara de destinatie a banilor (aici am avut alt numar, notat cu grija pe un biletel – “Puneti-l bine, poate aveti nevoie; aici e cineva pana la ora 23:00 sa va raspunda!” – de… ofiterul meu de cont (spre rusinea mea nu stiu cum se numeste doamna, dar e foarte draguta) si la care mi-a raspuns Raluca; multumesc, Raluca!).
Imprejurarile au fost dupa-amiaza zilei de azi; cativa km prin sectorul 2 din Bucuresti si apoi inapoi in apartamentul meu din sectorul 1.
Cum laptopul inca nu mi s-a reparat, ii multumesc si mamei pentru ca mi l-a imprumutat pe al ei.
Morala? Eroul n-ar face nimic fara ajutoare, carora le este recunoscator.
Da. Stiu si pe mine tot cifrele ma omoara si de asta sunt atat de fericit ca Dana este langa mine sa ma salveze din tot ce tine de cifre si matematica. Eu sunt cu norii, vantul, pasarile si cuvintele. Fiecare e facut sa fie diferit!
Si Dana mea a alergat pentru contul ala nenorocit insa eu ti-am spus ca daca nu poti sa apelezi iar tu ai facut cum ai stiut tu. Te-ai complicat putin insa bine ca ai reusit sa faca minunata tranzactie!
Sa fie de bun augur si mult noroc!
Multumesc, Vio! Ca sa citez din patanii recente, “nu stiu ce m-as fi facut fara tine” :))
Vezi, din nou, povestea Psycheei.