e foarte ciudat sentimentul pe care-l ai fata de limba ta
intr-o miercuri copiii m-au intrebat daca accentul meu e romanesc si daca stiu latina
Quentin m-a rugat sa spun ceva in romaneste si a fost fericit cand a inteles “Da, Quentin”, yes, like Russian
de fapt o limba materna diferita te imbogateste, asta e tot
*
cand colega mea de istorie m-a intrebat daca am accent romanesc si in spaniola, am intepenit
sa inteleg ca am accent in engleza?
ce prostie! toti au accent! directorul e neo-zeelendez si nu-l intelege nici nevasta-sa, colega de istorie e din africa de sud, profa de geografie din manchester, colegul de engleza, din australia, sefa de catedra din statele unite
nu vorbesc/ vorbim doi la fel, dar eu am accent
in capul meu
e amuzant, pentru ca socotesc cat am trait in viata mea intr-o tara vorbitoare de spaniola: insumat, poate vreun an
intr-o tara vorbitoare de engleza, insumat, poate trei saptamani! ce accent pot sa am, daca nu est-european?
*
nu ma plang, in ce tine de meseria mea totul merge struna
am invatat sa chem animale si copii in limba ne-materna
mi-a sunat telefonul in miezul noptii si am putut vorbi in engleza
am baut 5 beri si am mers acasa in engleza
dar daca n-am chef sa ascult, inca pot sa deconectez partea de creier care decodeaza limba “straina” si sa-mi vad de treaba mea
nu stiu de ce ma obsedeaza treaba cu limba ne-materna, dar asta e
si, intotdeauna, cu oamenii de care mi-e drag imi doresc sa pot vorbi in romaneste!
Probabil ca nu te poti rupe de radacinile tale niciodata, tine de identitatea fiecaruia sa stie de unde vine si incotro se indreapta.Aveti de gand sa transmiteti limba materna si copiilor?