Cioburi

Vremea se mentine calda, cu ploi torentiale din senin, apoi soare. Intr-o zi m-am plans pe skype parintilor mei ca s-a facut frig dimineata, 16 grade.
- Ce chestie, a zis tata, la noi acum sunt 16 grade si ni se pare cald, asa ca ne pregateam sa iesim in parc.

Ieri am ajuns la o cofetarie vestica si mi-am luat un croasant (o raritate!) L-am lasat in bucatarie ca sa-l savurez azi la micul dejun. In ciuda pungilor in care era bagat, tot a fost invadat de furnici. Vreau sa va spun ca am scos fiecare furnica din el si apoi l-am mancat. Sunt niste furnici minuscule, rosii. Nu garantez ca n-am inghitit cateva, dar oricum am castigat in lupta pentru croasant.

La scoala am avut mai multe evenimente frumoase, intre care IB Dinner. Elevi de liceu (viitori bacalaureati), parinti si profesori, in sala de sport decorata festiv si cu bun gust, am stat impreuna la masa si ne-am bucurat de diverse prezentari ale elevilor inspirate din ce le place lor cel mai mult din ce invata la scoala. Fara niciun fel de miza, alta decat sa fim impreuna si sa invatam unii de la altii.

Cateva vise recente:

“Pap banii”

Eleva noastra Emily facuse briose si vindea la un stand. Eu mergeam spre stand cu banii in mana: hartii de 50, 20 si 10 rupii. Pe masura ce mergeam muscam din bani, asa ca am ajuns acolo cu niste cioturi si fireste ca Emily nu mi-a putut vinde nimic. “Cum adica ai mancat banii pe drum?” se mira ea.

“McChildren”

McDonald’s ul din localitate introdusese McChildren, sandvisuri cu carne de copil, din care gustasem deja si nu-mi placusera – gustul era ok, dar ideea ca e carne de copil ma scarbea. Stand la masa cu tava dinainte, bag de seama ca pot vedea cum se prajesc copiii pentru McChildren – intr-o tigaie enorma, o caldura insuportabila, copiii (toti cu spatele) aproape copti, pe cale sa le plesneasca pielea ca soricul de la porc … si m-am gandit ce durere trebuie sa indure acei copii! Ce inumani suntem!

About these ads

2 Răspunsuri to “Cioburi”


  1. 1 ritasophie noiembrie 24, 2013 la 9:27 am

    Si eu ziceam ca vai de visele mele c-atata-s de traznite de nu le-as povesti nici unui psihanalist! ;)

  2. 2 Smilla noiembrie 24, 2013 la 7:15 pm

    visele sunt calea regala catre inconstientul tau – si asta a zis-o un psihanalist, nu mai stiu daca nu chiar Freud insusi. cum sa nu le povestesti? :P


Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s




Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 112 other followers

Blog Stats

  • 1,292,838 hits

Din vremi apuse

© Christina Anghelina



Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Liv Hambrett

Official Blog & Writing Portfolio

Ritasophie's Blog

Just keep swimming...

Şiraguri de gânduri

gânduri înşirate pe aţa vieţii...

De la rădăcină la rod

Sînt un copac care crește

Saudade

Saudade (pron. IPA [sɐu'ðað(ɨ)] is a Portuguese word for a feeling of longing for something that one is fond of, which is gone, but might return in a distant future.

nosia's provincial life at its best

nevoia de poveste e mult subestimata

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 112 other followers

%d bloggers like this: