Cartile lui doomiinoo

Nu mi-a iesit sa scriu in fiecare luna ce-am mai citit. Uneori mi se pare ca am citit destul, alteori ca n-am citit mai nimic si, oricum, nimic din ce conteaza.

De parca vin undeva prescrise cartile care conteaza si fix pe-alea trebuie sa le citesti.

Si in acest an Jose Saramago m-a refuzat. Lui Salman Rushdie i-am dat o sansa – si nu pentru ca a fost la Bucuresti – si citesc acum “Versetele satanice” cu mare placere!

In buna traditie initiata in 2008, iata mai jos ce-am citit anul asta, cu comentarii, stele numai unde am ramas WOW si grupata pe categorii, desi, fireste, le-am citit amestecate.

Beletristica

1. Catherine Ryan Hyde – Pay It Forward + vazut filmul
2. Alan Alda – Sa nu-ti impaiezi niciodata cainele si alte lucruri pe care le-am invatat in viata*****
3. Ada Demirgian – Povestile domnisoarei Firicel
4. Eric Emmanuel Schmitt – Oscar si Tanti Roz
5. Stela Ghetie – Salul
6. ~  Sabia lui Mihai
7. Yasushi Inoue – Dragostea si moartea si valurile
8. Tracy Chevalier – Doamna si licornul – buna de citit pe plaja :)
9. Tadeusz Dolega Mostowicz – Vraciul – un hit al verii 2009, recitita intr-o noapte!
   
10. Josep Pla – Strada Ingusta – in traducerea mea [neplatita inca de RAO :((]
11. ~ El carrer estret
12. ~ La calle estrecha
    
13. Josep Pla – Noapte de primavara
14. ~ Nocturn de primavera
    
15. Georges Simenon – Prietena doamnei Maigret
16. Stephen Fry – The Stars’ Tennis Balls
17. Nicole Krauss – Istoria iubirii – o revelatie
18. Margaret Peterson Haddix – Just Ella
19. ~  Among the Barons
20. ~ Among the Impostors,
21. ~ Among the Hidden
22. ~ Among the Free
23. ~ Escape from Memory
24. John Boyne – Baiatul cu pijamale in dungi + vazut filmul
25. Lucia Etxebarria – Beatriz si corpurile ceresti
26. Ina Ilie – Femeia care a uitat sa nasca
27. Marie Darieussecq – Bebelusul
28. Gaston Leroux – Secretul camerei galbene
29. Adela Greceanu – Mireasa cu sosete rosii
30. Ioana Nicolaie – O pasare pe sarma
31. François Bégaudeau – In clasa + vazut filmul
32. P.G. Wodehouse – The Code of the Woosters
33. Milan Kundera – Ignoranta
34. Constantin Chirita – Ciresarii - volumul 4, preferatul meu + vazut filmul
35. Cella Serghi – Mirona – colectia Adevarul, sau Jurnalul
36. Rodica Ojog Brasoveanu – cateva carti random cu Melania Lupu
37. Victor Hugo – Les Miserables – in franceza, pentru prima data complet
38. Nick Hornby – Slam – de la Jose, de Craciun
39. Christophe Dufosse – Sfarsitul orelor
40. Quim Monzo – Benzina
41. Eugen Ionesco – Cantareata cheala
42. Aurel Baranga – Teatru (Siciliana)
43. Jaume Cabre – Vocile lui Pamano
44. ~ – Senyoria [n-am terminat-o]
45. Marius Serra – Farsa [n-am terminat-o]
46. Margaret Atwood – Oryx and Crake – [n-am terminat-o]
47. Douglas Adams – Ghidul autostopistului galactic [n-am terminat-o]

SF

1. Orson Scott Card – Umbra marionetelor
2. ~  Umbra uriasului
3. ~  Amintirea pamantului
4. ~  Xenocid re-re-re-re-recitit
5. ~ Vorbitor in numele mortilor – re-re-re-re citit
   
6. Philip K. Dick – Timpul dezarticulat
7. ~  Viseaza androizii oi electrice?
8. Michael Crichton – Sfera + vazut filmul
9. ~  Prisonnier du temps/ Timeline [+ vazut filmul]

Non-fictiune (religie, stiinta, jurnal, eseu)

1. Edmond Constantinescu – Dumnezeu nu joaca zaruri
2. David Crystal – History of the English Language
3. Mircea Cartarescu – Jurnal II
4. Gabriel Liiceanu – Usa interzisa (re-re-re-citita before Paris)
5. ~  Scrisori pentru fiul meu
6. Oliver Sacks – Musicophilia
7. Vintila Mihailescu – Socio hai-hui prin Arhipelagul Romania
8. OUP – Learning and Teaching English (Cora Lindsay, Pat Knight)
9. Radu Pavel Gheo – Romanii e destepti
10. Milan Kundera – Testamente tradate
11. Oana Pellea – Jurnal
12. Dan Puric – Despre omul frumos, Cine suntem
13. Pedro Gronzalez Calero – Filosofia pentru bufoni
14. Kaye Thorne – Essential Creativity in the Classroom
15. Kate Spohrer – Teaching NLP in the classroom
16. Dr. Ben Lerner – One Minute Wellness
17. Rocks, gems and minerals – guide to types of rocks

Bibliografie scolara

1. Louis Sachar – Holes + vazut filmul
2. ~ Small steps
3. ~ Dogs don’t tell jokes
4. ~ There’s a boy in the girls’ bathroom
5. Katherine Paterson – Bridge to Terabithia + vazut filmul
6. ~ The Same Stuff as Stars
7. Sharon Creech – Absolutely normal chaos
8. ~  Walk two moons
9. Herman Melville – Moby Dick
10. ~ Billy Budd and other stories
11. Thomas Hardy – Tess of the D’Urbervilles + vazut filmul
12. Antoine de Saint Exupery – Micul Print
    

ToK

1. Luc Ferry – Invata sa traiesti. Tratat de filozofie pentru tanara generatie.
2. Daniel C. Dennet – Tipuri mentale
3. Roger Pol-Droit – Filosofia pe intelesul fiicei mele
4. Sue Bastian – Theory of Knowledge for the IB Diploma
5. Richard van de Lagemaat – Theory of Knowledge

Psihologie, psihanaliza

1. Françoise Dolto – Psychanalise et pediatrie
2. ~ Enfances
3. ~ Autoportrait d’une psychanalyste
4. ~ Paroles aux adolescents ou le complexe du homard
5. ~ Le cas Dominique
6. ~ Imaginea inconstienta a corpului,
7. ~ Cand apare copilul
8. ~ Cum sa le vorbim copiilor
9. Adrian Nuta – Infinitul mic, iubindu-l pe cel mare
10. ~ Consilierea psihologica
11. Suzanne B. Robert Ouvray – Copil abuzat, copil meduzat
12. Gloria Steinem – Revolutia interioara
13. Alice Miller – Revolta trupului

Dezvoltare personala

1. Francois Lelord – Cum sa te iubesti pe tine
2. Haim G. Ginott – Intre parinte si copil
3. Gary Chapman – Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor
4. Marshal B. Rosenberg – Comunicarea nonviolenta
5. Connirae & Steve Andreas – Inima mintii
6. Michiela Poenaru – Eu te-am facut, eu te omor
7. Robert K. Cooper – Nu-ti sta in cale
8. David P. Celani – Plecarea de acasa
9. Osho – Cartea despre femei
10. Jacques Salome – O viata pentru a vorbi despre noi insine
11. ~ Mami, tati, ma auziti
12. ~ Curajul de a fi tu insuti
13. ~ Ce-ar fi daca ne-am inventa propria viata
14. Maurice J. Elias et. al. – Stimularea inteligentei emotionale a adolescentilor
15. Valeriu Popescu – Sfaturi pentru un om de lume
16. Emanuelle Daviet – Tu si banii
17. Thomas d’Ansembourg – Fii tu insuti
18. Dr. Stephen Briers – Ingeri adolescenti
19. Mark Forster – Do it tomorrow & other secrets of time management
20. Tom Hodgkinson – Cum am ales libertatea

Hmmmm… balarii?

1. Ute Erhardt – Fetele bune ajung in rai, fetele rele ajung unde vor
2. Jodi Picoult – Handle with care
3. ~ Tenth circle
4. Lise Bourbeau – Asculta-ti corpul
5. Tim Harford – Logic of life
6. Povesti Zen
7. Satisfactia – arta de a gasi adevarata implinire

In total vreo suta si ceva de carti. Putin, in 365 de zile. Dar mai sunt 5 zile :)) De vacanta!

Acum ca ma uit pe lista de mai sus (se vede, da, ca ador sa fac liste?? ), bag sama ca nimic n-am citit in spaniola anul asta. In catalana foarte putin, in engleza normal (era o vreme cand nu citeam deloc, totusi), iar revelatia anului a fost sa-mi dau seama ca pot sa citesc in franceza!

Pentru 2010 urmeaza Rushdie, Orhan Pamuk, Herta Muller, Le Clezio, Philip K. Dick (ii mai dau o sansa), Francoise Dolto (cartea noua, care a aparut la editura 3), Roald Dahl, Chesterton, Stephen Fry, Saramago, Gabriel Garcia Marquez si ce mai apare.

Astept idei, recomandari, ce-ati mai citit voi, ce ati vrea sa cititi in 2010?

P.S. Vorbind de carti, tocmai am descoperit o insemnare despre “Strada Ingusta” care ma umple de fericire! Un cadou de Craciun neasteptat :)

I believe I can fly

Zapada, Craciun, brazi si clopotei. Magic FM e radioul lui Mos Craciun si probabil are o audienta cum n-a avut niciodata. PRO TV a scos de la arhiva “Singur acasa” si jdemii de filme cu Craciun si New York. E o chestie cu Craciunul si NY, cu vitrina de la Macy’s, cu pomul din Times Square, patinoarul si zapada din Brooklyn. Sunt aproape sigura ca iarna in NY nu e ca iarna in Bucuresti, unde iei o strada intreaga la lopata daca chiar ai ambitia asta incredibila sa iesi cu masina dupa cateva zile de ninsoare.

Pace, iubire, buna-intelegere, salata boeuf si piftie sunt cuvintele-cheie de sezon. Urmeaza sfanta lumina a saniei lui Mos Craciun, renii cei pufosi, cetina si leru-i ler. Si sarmale. Probabil exista un motiv pentru care am citit “Pay It Forward” tocmai azi. Dar mi-a placut mai mult “There’s a boy in the girls’ bathroom”.

Si un quote random, de pe net:

When we walk to the edge of all the light we have and take that step into the darkness of the unknown, we must believe that one of two things will happen: There will be something solid for us to stand on, or we will be taught how to fly. (Patrick Overtor)

P.S.I’m not bitter. Dar nu inteleg anumite lucruri si asta ma face sa ma simt aiurea. Poate stiti voi:

• de ce Mircea Badea e cel mai bun jurnalist roman?
• de ce nimeni nu curata strazile ne-principale, desi nu mai ninge demult?
• de ce nu se ridica constant si sistematic masinile oprite pe prima banda, pe avarie?
• de ce citesc Jodi Picoult, daca stiu ca reteta ei ma dezamageste de fiecare data?
• cum se procedeaza cand iti gasesti masina [parcata cu mare chin in nameti, pentru ca primarele Ontanu nu baga pluguri decat pe bulevard] strivita de un munte de zapada si gheatza cazut de pe acoperisul unei case?? Nu, nu e vorba de Pisique, e vorba de masina fratelui meu. Ceea ce e fix acelasi lucru. Sigur ca e asigurata si se repara, e doar un fier, bine ca n-a fost mai rau ETC. Toate astea nu inseamna ca nu simti nimic.

Sunt amarata, dezamagita si vreau in Elvetia forever and ever.

Aprendre per saber-se desprendre

N-am gripa porcina, dar am o infectie respiratorie care necesita stat in casa si nas in batista.

Mi-am varsat in pat cartile si m-am apucat sa fac ordine, dar bineinteles ca am citit o gramada si ordinea se lasa asteptata.

Andreiutza mi-a trimis discursul de Nobel al Hertei Mueller; e impresionant.

Mi-e foarte dor de Germania; ieri am fost la Penny Markt si-am facut un mic “pachet de Craciun” cum ne trimitea odinioara omama si le-am facut surpriza alor mei, care s-au bucurat foarte mult. Germania a fost o etapa tare frumoasa din viata noastra :)

Am fost din nou la Satya, unde nu se fumeaza. O chelnerita a venit sa ne puna pe masa o lumanare si, pentru o clipa, Liviei i s-a parut ca e scrumiera. Dezamagire.

- Am crezut ca e scrumiera… cum aici nu se poate fuma si eu sunt fumatoare…

Iar chelnerita, in salvari, nespus de senina, plutind deasupra pacatelor acestei lumi a zis:

- Aha, va cam chinuie demonasul.

Like, LOL.

Never Have Your Dog Stuffed

“La inceput, pe scena si in viata, n-am stiut prea bine ce inseamna comunicarea. Iar a asculta inseamna, mai mult decat orice altceva, a astepta. Vorbesc eu, apoi vorbesti tu, dupa care ascult in asteptarea momentului in care voi vorbi din nou. Dar am ajuns sa inteleg ca nu comunic doar atunci cand vorbesc eu, ci si atunci cand vorbesti tu; sau in pauze.”

“Asa cum am descoperit, diferenta intre a asculta si a te preface ca asculti e enorma. Prima e fluida, a doua e rigida, una e vie, cealalta e impaiata. In cele din urma, am gasit un mod radical de a concepe ascultarea. Adevarata ascultare inseamna a consimti sa-l lasi pe cel de langa tine sa te schimbe. Cand sunt dispus sa-l las sa ma schimbe, intre noi se intampla ceva cu mult mai interesant decat infruntarea intre doua monologuri.”

Alan Alda – “Sa nu-ti impaiezi niciodata cainele si alte lucruri pe care le-am invatat in viata”, Humanitas, 2009

Povestile domnisoarei Firicel. Satya. The Amsterdams

Multe, multe intr-o singura zi, dar toate speciale, minunate si unele merita chiar un repetir.

Gaudeamus, de pilda. Doua variante posibile [si extreme]: ori ma duc acolo si stau toata ziua si-mi dau toti banii si innebunesc de placere, ori nu ies din casa de frica sa nu ajung acolo, sa stau toata ziua si sa-mi dau toti banii. Si innebunesc de frustrare, fireste.

Nu sunt omul care sa-si refuze o placere :D M-am dus! Nu puteam lipsi de la lansarea Povestirilor domnisoarei Firicel, nu dupa ce Ada mi-a zis sa vin si sa-i spun ca “eu sunt eu” :xx [Ada, zau, altfel n-as fi venit!! Sunt timida :">]! A fost cea mai vesela lansare la care am asistat vreodata: zane, copii muuuulti si asa de frumosi, un urs galben (urs era?) care cred ca murea de cald in costumul ala, ciocolata, multe carti cu domnisoara Firicel minunat desenate de Oana Bucur si o veselie contagioasa! Cand sa cumpar cartea, se terminase. Am dat fuga la stand la Aramis, dar nici acolo n-o mai aveau. Dupa mine vin doua mamici, cu copii mici: o cautau pe Firicel. Apare un domn cu barba cu un brat de “firicele”. N-apuca sa le mai puna pe raft – i le luam direct din brate! La coada chiar zambeam cand mi-am dat seama ca doar o singura persoana statea sa cumpere altceva decat cartea cu Firicel!! :)) Abia astept sa le fac cadou fetitelor pentru care am cumparat-o si sa vedem cum li se pare! Multumim, Ada!

De la Firicel, fuga prin targ sa vedem cu ce se mai lauda. Era o inghesuiala si-o caldura de nesuportat. Cristianei ii era foame. Madalina se pierduse pe la Oxford. Mih bantuia prin sferele superioare. Livia si Ralu abia se pregateau sa vina. Mie-mi tot suna telefonul si nu-l auzeam. L-as fi luat pe Josep Pla (odiosul! adoratul!), dar nu aveam bani de el. L-as fi luat pe Orson Scott Card, dar nu pleaca nicaieri pana una-alta. Si desfasurandu-mi in cap acest pep talk am plecat dupa mici si carnati.

Numai dupa ce luasem un pranz campenesc Oktoberfest a urmat Satya. Asta e un restaurant sanatos, vegetarian, ayurvedic, pe Banu Manta. Fireste ca nu mai eram in stare sa mananc nimic sanatos, asa ca am baut o cafea si-am gustat o delicioasa clatita din faina integrala, impodobita cu mere coapte in sos de fructe de padure si bucatele de migdale. Ceva divin. E de mers cand or fi bani si foame! Pentru ca e scump, dar foarte placut.

La targul din parcul Kiseleff nu e mare lucru de vazut. La Gloria Jeans trebuie mers, pentru ca au wireless si se pot vota pozele din concurs :)) Si, ca de obicei, un mall cheama pe altul, asa ca am ajuns in Plaza.

Asta explica de ce intre Gaudeamus (12:30) si concertul The Amterdams (21:00) eu n-am reusit sa dau pe acasa. Ceea ce a fost probabil mai bine, pentru ca sigur ma pleosteam si nu mai aveam chef de concert. Si-ar fi fost pacat.

The Amsterdams in club Control. Pentru ca Cristiana are pe fb numai statusuri cu ei, de m-a innebunit, iar azi m-am apucat sa-i ascult pe myspace si sunau indie si punk ca muzicile pe care le ascultam eu in liceu. Good vibe. Solistul, Andrei Hategan, are genul ala de trup filiform pe care stau bine tricourile rupte si pantalonii cu talie joasa. Canta misto si se misca fenomenal! Imi facea impresia ca e sub apa uneori, alteori exploda de energie. Absolut hipnotic! Am tema de vacanta sa ascult Adolessons. Merci, Cristiana! >:D<

Maine urmeaza un drum la sala radio si hopefully unul la service, sa-mi iau stergator in spate, fiindca mi l-au furat pe cel pe care-l aveam. Uit constant ca marti e 1 decembrie si nu se lucreaza, de aceea pun intrebari inteligente gen “da’ tu ai liber marti?” “trec marti pe la firma sa te vad?” etc. Ce cuvant, “firma”!

Nuff said. Amsterdamsii mai jos. Eu ma duc sa ma culc.

 

Oscar si Tanti Roz

O poveste scurta si frumoasa in 74 de pagini, cateva lacrimi si un noian de ganduri. Foarte frumoasa ideea vietii traite pe repede inainte, personajele aproape ca de desene animate cu nume haioase, figura materna si calda a lui Tanti Roz.

Multumesc, Dana.

Batman, Batman

Plimbare. Vinerea e de plimbare, dupa scoala. Cafele, povesti, stradute frumoase, toamna tarzie si calda, masini, frunze galbene, ganduri, zambete. Si, deodata, pleosc!

Acum vreo 7-8 ani cineva mi-a varsat de la un balcon o galeata cu apa fix in cap, pe Pantelimon. Noroc ca era vara, apa nu parea prea jegoasa si m-am uscat relativ repede. In alta zi mergeam cu Vio pe strada si ne-a cazut in fata, tot de la un balcon, o punga cu un rahatel. Suuuper! Sa ne mearga bine, probabil. Semn de noroc si de bani :)) Tot asa, am primit “din cer” (sau din senin, ca broasca testoasa), un faras de praf, oase de pui si multe alte mizerii, ca sa nu mai zic de chistoace de tigara. Asa ca ma veti intelege cand va zic ca nu mai intorc capul la zgomote ca acel pleosc! – ma bucur doar ca nu mi-au picat in fata, ci in spate.

Dar Octavia s-a intors si a strigat:

- Nu pot sa cred! Un liliac!

Dap. Era un liliac mort. Un sobolan cu aripi. Un animal care doarme ziua si umbla noaptea. Tata si mama lui Batman. Un liliac picase din cer pe trotuar in spatele nostru, pe strada General Berthelot, la doi pasi de liceul Sf. Sava.

Primul sentiment a fost de mila, dar vazand trupusorul prabusit pe caldaram am simtit o oarecare repulsie. N-am putut sa ma apropii de el, desi eram curioasa sa-l studiez de aproape (am mai vazut lilieci doar in zbor si niciodata in Bucuresti). Ridicand ochii spre “cerul” din care cazuse acest mic mesager sinucigas (sau poate impins!!), am bagat pentru prima oara de seama ca pasarile de la streasina casei erau lilieci, iar ciripitul prelung era de fapt un soi de chitcait. Brr! Si acum simt fiorul acela de teama si repulsie cand ma gandesc. Simt ghearele, il simt periculos, rece, umed, alunecos si asta fara sa fi pus vreodata mana pe un liliac.

Si,, in acelasi timp, incerc sa gandesc empatic chiar si despre aceasta creatura pentru mine misterioasa, sa “be the bat” si sa-l inteleg dinauntru, asa cum as intelege un caine care ma ataca, sau o pasare nebuna si nu pot. Nu mi-e destul de familiar ca sa gandesc empatic despre el. Liliacul e varelse.

[Orson Scott Card:] “Demosthenes’ History of Wutan in Trondheim: The Nordic language recognizes four orders of foreignness. The first is the otherlander, or utlanning, the stranger that we recognize as being a human of our world, but of another city or country. The second is the framling… This is the stranger that we recognize as human, but of another world. The third is the raman, the stranger that we recognize as human, but of another species. The fourth is the true alien, the varelse, which includes all the animals, for with them no conversation is possible. They live, but we cannot guess what purposes or causes make them act. They might be intelligent, they might be self-aware, but we cannot know it. “

Imi place acest citat din Speaker for the dead:

“Since we are not yet fully comfortable with the idea that people from the next village are as human as ourselves, it is presumptuous in the extreme to suppose we could ever look at sociable, tool-making creatures who arose from other evolutionary paths and see not beasts but brothers, not rivals but fellow pilgrims journeying to the shrine of intelligence. Yet that is what I see, or yearn to see. The difference between raman and varelse is not in the creature judged, but in the creature judging. When we declare an alien species to be raman, it does not mean that they have passed a threshold of moral maturity. It means that we have.”

Mi se pare asa de frumos, incat nu mai pot sa spun nimic. Just bow to the mind that came up with that. I so want to write a book someday that’ll make people feel happy and smart when they read it! All this polyphony going on in my head has to lead to something :-)

Cred ca ma intorc la Saramago. Am citit azi in Dilemateca un articol frumos despre “Ensayo sobre la lucidez” [eseu despre luciditate, s-a tradus]. Saramago s-a apucat de scris la 54 de ani.

Am descoperit Dorobantiul si in special strada Putul lui Zamfir, care mi se pare ca are un aer de Bucuresti meets Paris meets Zurich care ma incanta.

Depanarea!

Cand eram mici venea Depanarea, care era o masina mare care nu intelegeam la ce foloseste. Nici acum nu stiu la ce folosea Depanarea. Dar stiam cand trecea pe strada ca trece Depanarea.

Se mai depanau televizoare (si masini aflate in pana), ba chiar si troleul se ducea uneori de depanat.

Acum depanarea s-a mutat online si anul trecut un elev m-a intrebat daca se pot “depana amintiri”. Internetul nu are diacritice uneori.

Declar “depanarea” cuvantul zilei de azi.

Dupa o aventura haioasa in care am reusit sa raman cu buza umflata afara din masina, cu cheia incuiata inauntru, motorul pe contact si stergatoarele mergand (m-au “depanat” ai mei, care au sosit – inseparabili as usual :xxx – cu cheia de rezerva), laptopul care innebunise pe 11 octombrie si nu mai scotea un sunet (era Mutulica, iar eu Morocanosul) si-a revenit ca prin farmec, adica s-a “depanat” printr-o miscare de scuturare a firimiturilor din tastatura!!!! Sunt atat de fericita, incat l-am dat la maxim si urla “Al vent, la cara al vent, el cor al vent, les mans al vent…” si ii multumesc Artistului ca a pus joculete pe site si ca joculetele alea canta si astfel mi-am putut da seama ca Mutulica vorbeste! >:D<

Azi a fost frumos la ToK; am facut un mic experiment din care am invatat sa ne raportam la lume printr-un alt simt decat vazul si sa vedem cat de mult conteaza o schimbare asa de mica cum e legarea la ochi cand vine vorba de lucruri pe care practic nici nu le observi, gen praguri sau tocul usii! Irina, Miruna, Ana, Carlos (si Ben din galerie), ati fost super!

(Sunt asa de fericita ca laptopul canta!! Acum nu-mi doresc decat sa se un-sparga ecranul de la telefon si sa se dezdoaie ca prin farmec Pisicutza :)))

Am citit o carte extraordinara azi la Diverta (da, citesc carti intregi la Diverta… din motive de pret, dar si pentru ca uneori ma prinde cate o carte si uit sa mai plec si pe urma n-o mai cumpar ca am citit-o :D). Se numeste Vrajitoarea trebuie sa moara (Sheldon Cashdan) si a aparut la editura 3. Ca sa vorbesc ca Gramo, “3 sa mi-o iau si eu!”

Am ramas insa cu o obsesie in urma citirii acestei carti: cum il cheama in romaneste pe Rumpelstiltskin (Rumpelstilzchen), piticul ce rau care toarce lana in aur? [alte obsesii: flanelograful, thanks to Cristiana ;))]

Si-mi raspund! [depanare e cuvantul!] Il cheama Tom Tic Tot. As vrea sa le spun si celor de pe proz.com, dar n-am cont acolo. Madalina, poate le zici tu?

Stiti de buna seama,

Tom Tic Tot ma cheama

canta el singur in padure, nestiind ca servitoarea il aude si astfel stapana afla care-i era adevaratul nume.

De ce sunt piticii rai in povesti? De ce cand eram mica mi-era frica de Tom Tic Tot si de Piticut zis si Cinabru?

 

Am aflat ca a murit Gheorghe Dinica si imi pare rau. Rau pentru ca n-o sa-l mai pot vedea la teatru (“Take, Ianke si Cadar” a fost minunat!), pentru ca n-o sa mai faca alta “Filantropica”, pentru ca s-a terminat si locul lui ramane gol… in viata si pe scena si cu siguranta in familie. Dumnezeu sa-l odihneasca. Pentru mine e gone too soon.

 

Red alert!

A inceput sa se cam termine vacanta de 5 zile + 2 weekenduri si abia ma obisnuisem cu ea :))

Fireste ca lista de to-do sta muerta de risa pe birou, dar am reusit sa fac multe lucruri pe care NU mi le-am propus, intre care:

• cartofi frantuzesti (usor nefierti, au necesitat reparatii ulterioare, apoi au fost chiar buni)
• vizita la Vladiceasca pentru a-l cunoaste pe bebe Mircea (momentan pe silent, uneori pe gangurit, adesea in sleep mode), foarte cuminte si curios si puternic la cele 4 luni jumate cu care se lauda xxx
• excursii cu Pisicutza la ore de maxim trafic, cu strecurari elegante printre jeepuri si soferi dezorientati care se incurca unii pe altii; parcari pe trotuar cu mare finete la urcarea unei borduri imense (grrrrr); descoperiri de noi scurtaturi si stradute care sa ocoleasca aglomeratia de pe bulevarde
• cafele interesante si deloc messy la expresorul Nescafe care seamana cu animalut de casa
• punere la punct cu ultimele barfe pe desprecopii.com (dupa muuulta vreme)
• excursii prin mall-uri si magazine de haine, de la TCM pana la Zara, via C&A
• haina de iarna, model 2009 + cizme
• update la un blog de-al verisoarei lu’ mama (I’m the online guru of teh family, ce sa fac =))
• lecturi SF din Philip K. Dick: Timpul dezarticulat [click pt o recenzie bestiala] si Viseaza androizii oi electrice. Ce sa zic, “Timpul…” treaca-mearga, e tokish & stuff, dar dezamagire mare cu oile electrice; de la asa un titlu ma asteptam la muuult mai mult! Sau poate m-am obisnuit eu cu filosofeala lui Orson Scott Card si cu stilul eliptic al lui Theodore Sturgeon, my personal fav SF writers. Oricum, Philip K. Dick va mai primi o sansa daca baga Nemira ceva reduceri la Gaudeamus 2009.
• lecturi pentru clasa a 6-a (Absolutely Normal Chaos a fost delicioasa! Bridge to Terabithia e trista, dar sper sa avem niste discutii misto pe ea)
• excursie la Real soldata cu poze cu ursi panda uriasi :))
• plimbari prin ploaie cu si fara alergie
• more shopping

Si tot asa. Maine ma duc la Ikea, ca sa-mi aduc aminte in ce zona ma voi invarti de luni. Scoala Americana s-a inchis partial, dar sper ca la noi sa nu fie probleme. Si da Doamne sa nu ne oblige sa purtam masca! I find people who wear flu masks on the street/ in stores pretty scary :-S

 

In alta ordine de idei, imi place ca a venit Craciunul in hypermarketuri!!

Al fin y al cabo

Imi plac foarte mult pozele lui Daniel de pe flickr. Mi-amintesc de ziua cand le-am descoperit, cine mai stie prin ce linkuri, si-am stat cateva ore pe site, ca sa fiu sigura ca le-am vazut pe toate. Pe urma a trebuit sa le aleg pe cale care-mi placeau cel mai mult (una cu pietre si cea cu zidul cu “te iubesc”-uri; nu mai zic de pozele cu Ana si Iulia, care sunt foarte expresive!) si a doua zi am intrat sa le revad. De cand am fost la Paris, intru uneori si ma uit la setul cu Parisul si-mi mai trece de dor. Mi se pare ca fiecare poza spune o poveste, iar la cateva am ramas muta secunde in sir, pentru ca mi s-au parut foarte foarte frumoase!

Asta ca sa intelegeti de ce atunci cand Daniel si Ana ne-au dus la casa lui Victor Hugo mie mi-era rusine sa scot aparatul si sa fac poze :) Si i-am zis:

- Mi-e rusine sa pozez, pentru ca am vazut ce poze faci tu si sunt atat de frumoase!

Si mi-a raspuns ceva de genul:

- Nu le-ai vazut si pe cele sterse, sau care nu ajung pe flickr.

Si mi-a placut raspunsul lui de om artist calculat, care se prezinta lumii cu ce are mai bun, nu cu tot ce are. Mi-a placut ideea de selectie, de autocenzura. Selectia o face el. M-a surprins, pentru ca eu as fi facut tocmai dimpotriva: as fi pus tot pe flickr, in speranta ca macar una-doua vor placea privitorului.

Nu stiu de ce mi-am adus aminte acum de asta. Azi la ToK am vorbit despre arta (si-am facut arta!!) si m-am gandit la Daniel si la arta lui foto.

In alta ordine de idei, aeroportul Baneasa are snack attack (si e bun); nisipul face alb pe pantofi si maine si poimaine dorm pana la 10, pentru ca merit!

Pisicutza face bine, multumim. Este, in continuare, lumina ochilor mei :D si – as I always say – se conduce singura. Chiar si cand e murdara pe parbriz ca porcu’.

Cafeaua cu lapte la 7 dimineata la Obor are un gust pe care nu-l poti regasi niciunde altundeva. Chiar daca azi am bocit si la dus si la intors, pentru ca ne-au plecat doi colegi dragi.

Sunt FOARTE obosita. Si fericita, pentru ca-mi place cartea pe care-o citesc. Cred ca e literatura :)

… perque sabessis com t’enyoro

Au innebunit salcamii

“Inceput contradictoriu” (mi se sufla in casca). Imi place cum suna. Sfarsit si inceput. And, boy, you will be missed!

Vremea a fost azi tipica pentru prima zi de scoala. Ploaie, nor, noapte la 6 jumate dimineata, fris si urat, ca sa nu-ti para rau ca s-a terminat vacanta, sa nu te intorci din lungile luni de concediu cu o strangere de inima.

Vama a pecetluit foarte frumos incheierea vacantei de vara. Am ajuns repede, am gasit imediat o cazare minunata, apa era calda, hamsia absenta – o suplinea foarte bine un alt peste la fel de mic – , borsul bun si mamaliga potrivit de sarata. De puiul copt in lipie m-am lecuit, in schimb pestele sub orice forma imi place din ce in ce mai tare.

Am citit “Doamna si licornul”, care mi-a placut mult, mai ales ca tocmai ce-am vazut tapiseriile la Parigi si m-au incantat. Mi-am luat Musicophilia in romaneste, dar in schimb am citit un japonez, Inoue, cu “Dragostea, si moartea, si valurile”, o carticica mica cu trei povestioare, dintre care prima nu mi-a placut, a doua mi-a dat o satisfactie extraordinara, iar a treia a fost cea mai draguta.

Am facut turul de onoare in Stuf si Expirat si-am constatat iar ca nu inteleg oamenii care beau si arata de parca asteapta ceva, acolo in fata la Stuf. Nu inteleg cluburile, muzica tare, bautul de dragul de-a bea (dar fara o conversatie alaturi, pentru ca ce conversatie poti sa urli peste muzica aia?) si hanging  out cu oameni cu care abia daca schimbi o vorba. Cred ca nu traiesc muzica =))

In Paipira nu s-a schimbat nika, nici macar gropile de pe strada eroului demult decedat. S-a astupat un sant, dar in locul lui a aparut o groapa in mijlocul soselei. A fost aglomeratie toata ziua si abia maine e 1 sectembrie. L’ecole arata cum am lasat-o, oleaca zurgavita (cum ziceam cand eram mica) si in continuare cu mult verde, nori si avioane, lucru pentru care ma bucur. Tot asa cum ma bucur ca mi-am revazut colegii, ca ne-am pupat si ne-am povestit vacantele si mi-e drag de ei.

Spre sf saptamanii va fi si-un examen pe care trebe sa-l iau, apoi incepe scoala.

Ma tot gandesc daca sa merg cu masina la Obor, sau cu ratb. Poate o combinatie de amandoo.

Here’s to a lovely autumn!

Citit, recitit, de citit

In vacanta asta am citit in franceza, pentru prima data dupa 10 ani. Lista pe iulie-august arata asa (recitirile marcate cu *):

• Vintila Mihailescu – Socio hai-hui prin Arhipelagul Romania
• Edmond Constantinescu – Dumnezeu nu joaca zaruri
• Gabriel Liiceanu – Usa interzisa* [inainte si dupa Paris, fireste]
• Georges Simenon – Prietena doamnei Maigret*
• Michael Crichton – Sfera + Prisonnier du temps
• Victor Hugo – Les Miserables [ambele volume in franceza, Les Classiques de Poche, foarte bine adnotate]
• Francoise Dolto – Le cas Dominique
• Fr Dolto – Paroles aux adolescents ou le complexe du homard
• Fr Dolto – Enfances + Autoportrait d’une psychanalyste
• Alice Miller – Revolta trupului *
• Stephen Fry – The Stars’ Tennis Balls
• Tadeusz Dolega Mostowicz – Vraciul
• Josep Pla – Strada Ingusta
• Milan Kundera – Ignoranta*

Am inceput “Ghidul autostopistului galactic”, “Pianistul” si inca cateva carti pe care le-am abandonat la jumatate. Mi-am luat de la Parigi “L’Africain” a lui Le Clezio pentru ca inca n-am citit nimic de el si o carte numita “Encahntment”, de Orson Scott Card, pana astept sa se traduca al doilea volum din trilogia cu “Amintirea pamantului”.

**

Faza zilei: vin doi domni de la Romtelecom sa ne puna niste fire de telefon. Lucreaza, mesteresc, se urca pe scara, intreaba de numere de telefon si ne cer sa verificam daca merge. Ajung cu firele pana la doamna Cioplea, care-i priveste cu atentie, sprijinita in matura, si intreaba:

- Auziti, nu tot dumneavoastra ati venit acum 30 de ani cand ne-a bagat astia telefon? Ca parca tot dvs ni l-ati instalat.

Dupa un moment de surpriza, domnul grizonat de pe scara raspunde razand:

- Ba da, eu am fost. Da’ ce, nu m-am schimbat de atunci?

Talk about employee loyalty, frate. Domnul lucreaza la Romtelecom de 30 de ani.

(Ieri am fost la posta sa-mi iau un pachet de la amazon. Si doamna de la posta lucreaza acolo tot de 30 de ani.)

Procrastinez

De la 11 fac diverse chestii care ma impiedica sa fac ceea ce am de facut. Nu e atat de dreadful, dar e o chestie pe care nu stiu de unde s-o apuc si astept divine guidance on it.

Intre timp am citit The Stars’ Tennis Balls a lui Stephen Fry [si cred ca e dedicata lui M'colleague pentru ca Hugh Laurie zice de multe ori ca ii plac cartile cu spioni si urmariri si sange pe pereti, iar Fry ii face pofta -- overdoes it, if you ask me!!] si mi-am strans rufele de pe sarma si-am mancat de dimineata si-am baut 2 cafele si am stat pe facebook, twitter si bloguri si mi-am amintit ca nu mai am toner la imprimanta, dar nu vreau sa ma gandesc inca la asta (desi am de tras la xerox pt diseara).

Si uite-asa s-a facut ora 2, am inca traista de scoici in camera si n-am nici cea mai vaga idee ce sa fac cu ele, mi se pare ca e dezordine indiferent de cate ore petrec facand curat, am 5 tricouri de calcat si trebuie musai sa ajung la posta si sa mai iau ceva de mancare, sau macar paine.

Sambata plec la Parigi, n-am nici valiza, sunt in dubiu daca sa-mi cumpar sau sa imprumut, pana la ora 6 mai sunt doar 4 ore si e momentul sa ma mobilizez.

There, I said it.

Strada Ingusta (El carrer Estret)

Cea mai ingusta strada din Bucuresti se numeste Petre Marinescu si se gaseste in Rahova. Are 198 de cm, zice o sursa online, iar masinile care au ambitia sa treaca pe-acolo trebuie sa-si plieze oglinzile. Acum eu cred ca Tico ar trece fara probleme, dupa ce l-am vazut ieri cum s-a strecurat la semafor pe o banda de dreapta absolut minuscula!

Cea mai ingusta strada din Europa insa e strada Sforii din Brasov, celebra strada a Sforii, pe care daca mergi cu mainile intinse in lateral poti sa atingi ambele laturi. Mie mi se pare mai mult un culoar decat o strada :)

Si totusi cea mai ingusta strada din literatura nu e nici una din cele doua, ci pare a fi strada Ingusta din Torrelles; o strada unde carele cand trec ating cu incarcatura de fan peretii caselor, iar automobilele nu pot trece decat daca se cocoata cu rotile pe trotuar. Ca un facut, pe strada asta locuiesc cele mai bizare personaje: veterinarul-fara-nume care ne spune povestea; ceasornicarul Massaguer cu un mare talent artistic, dar incapabil sa-si satisfaca nevasta; Joan-cat-e-ceasul si magarusul Baldiri, pe care-l tine in casa si-l rasfata ca pe un animal de companie; opincarul Epifani Pujol si cainele Murillo si altii inca… niste oameni cu nume ciudate :-) pentru care viata se scurge lent si previzibil asa, ca la tara si care devin personajele unei carti care se vrea o oglinda purtata pe drum, asa cum cere canonul romanului realist.

Cartea a aparut la RAO, o gasiti in librarii si m-as bucura s-o cititi pentru ca e tradusa de mine :-)

O carte-fenomen: Vraciul

Pe vremea cand eram prieteni cu marele popor sovietic, eram buni amici si cu polonezii de la care luam filme si carti. Stiam ca Pane inseamna Domnule si citeam cu totii Vraciul.

Vraciul era, in copilaria mea, un fenomen aproape la fel de important ca Shogun si alte cateva carti care circulau prin toate cercurile sociale si le comenta toata lumea, indiferent de sex sau opinie politica. Viata sarmanului profesor chirurg care-si pierde nevasta, fetita si memoria si traieste douazeci de ani ca vraci intr-un sat din nordul Poloniei ne impresiona pe toti, pe fiecare la nivelul lui de intelegere. Eu eram uimita inca de pe atunci de fenomenul amneziei – cum poti sa uiti cine esti? Si daca uiti cine esti, devii altcineva sau ramai tot cine erai, doar ca nu mai stii? Argumentele pledau pentru prima varianta. Profesorul Rafal Wilczur printr-un furt de identitate a devenit taranul Antoni Kosiba si ma obisnuisem asa de bine cu el ca parca nici nu ma mai interesa sa-si recapete memoria. Imi placea discrepanta intre aspectul lui barbos, neingrijit si finetea cu care punea la loc oase si opera bolnavi. Imi placea sa-i surprinda pe oameni cu cunostintele lui de medicina, care nu se stia de unde ii veneau. Aveam satisfactia cititorului care a primit mai multe informatii decat personajele si care se simte puternic pentru ca stie ca Vraciul, Antoni, e de fapt Profesorul Wilczur.

Am citit cartea acum mai bine de 15 ani si acum vreo 2 mi-am cumparat-o de la un anticariat, pentru ca stiam ca-mi placuse. Aseara am luat-o din biblioteca s-o rasfoiesc. Are 600 si ceva de pagini si nu am adormit pana nu am terminat-o. Se lumina de ziua, muncitorii isi incepusera lucrul la constructie, iar eu inca nu puteam sa adorm de bucurie ca mi-am cumparat-o, ca am citit-o si ca o carte atat de frumoasa mi-a taiat calea pe neasteptate. Tadeusz Dolega Mostowicz a fost un Dickens al vremii lui: scriitor celebru inca din viata, care-si castiga banii numai din scris si publica cate doua romane pe an. De invidiat imaginatia lui si poate si disciplina. Cu tot realismul [si "samanatorismul"] ei, cartea nu e niciodata plictisitoare, ba chiar se joaca excelent cu imaginatia si emotiile cititorului, iar Rafal Wilczur este un personaj statuar, aproape o icoana, un Jean Valjean polonez, pentru care sensul vietii il constituie filantropia, un Doctor House mizantrop si nesuferit, care face bine si nu vrea sa vorbeasca prea mult despre asta.

Mai ales in primul volum, in “Vraciul”, mi-a amintit mult de Jean Valjean (pe care il vad de cand am citit cartea cu chipul lui tataie, nu stiu de ce, iar uneori peste el se suprapunea figura lui Jean Marais): respins de lume, nimeni nu are nevoie de el, traind in conditii potrivnice care ar fi facut un caracter mai slab sa devina hot sau criminal (si amandoi ajung sa fure la un moment dat), se intoarce totusi spre aceasta lume ca sa-i faca bine. Si, desi e iubit, respectat si toata lumea il binecuvanteaza pentru binele pe care-l daruieste, inima lui e rece si singura  pana o intalneste pe Marysia (iar Jean Valjean pe Cosette) – copila care reuseste sa-i deschida sufletul, dar il paraseste curand si fara remuscari pentru a se marita cu un tanar de varsta ei. Si da, la galeria personajelor din carti de care am fost indragostita trebuie sa-l adaug pe Leszek Czinski!

In al doilea volum, profesorul e deja o legenda si un supraom. Pana si caraghiosul de Jemiol, ale carui discursuri le saream cand eram mica pentru ca nu intelegeam o iota si cu care acum m-am delectat teribil, este mai uman si mai firesc decat el, chiar daca ramai cu frustrarea ca nu ti se dezvaluie si misterul lui. In al doilea volum, profesorul e urias, atat prin statura, cat si prin caracter si atitudine. Nu mai exista decat pentru a face bine altora, iar acesti altii nu sunt filfizonii de la oras, care-au uitat sa asculte natura si colcaie toti in mizeria fizica a betoanelor si-n cea morala a intrigilor si calomniei, ci oamenii simpli din nordul Poloniei, satul unde Antoni Kosiba si-a descoperit talentele de “vraci” si cu asta o frantura din vechea identitate. Reapar personajele cunoscute in prima carte – cu o singura exceptie, bizara dealtfel: parintii lui Leszek, despre care aflam ca au murit. Hmm, daca intre volumul 1 si 2 au trecut doar 3 ani, iar Wilczur e in plina putere (ba are si o doctorita colega care vrea sa-l ia de barbat, vezi House-Cameron), parintii lui Leszek ar trebui sa fie la fel de ok. Dar, pe de alta parte, inteleg ca incurcau actiunea povestii, Intors in Radoliszki, n-ar mai fi putut sa traga la moara lui Prokop Mielnik – ar fi trebuit sa se duca la cuscri! Pe de alta parte, cuscrii ar fi putut sprijini cu banii lor construirea dispensarului. In fine, m-a mirat moartea lor asa, dintr-o singura trasatura de pix. Parca pentru ei timpul a trecut altfel decat pentru Wilczur. :-)

Ei, daca ieri nu deosebeam tarile baltice, acum stiu ca Vilnius e in Lituania, pentru ca oamenii din Radoliszki se duc adesea la Vilnius cu treburi sau la studii, fiind mai aproape decat Varsovia.

Si sunt impresionata de gratia si talentul cu care e tradusa cartea (pentru asta trebuie sa-i multumim domnului Ion Petrica), de cuvintele frumoasa pe care le-am redescoperit acolo, de cat de curgator suna totul, de stil. Orasul vorbeste si suna altfel decat satul; presa are limbajul ei si moara are limbajul ei, iar Jemiol/Obiedzinski este un tur de forta in sine, cu discursurile lui care amesteca referinte culturale, limbi vechi si noi, idei filosofice si alcool.

N-am mai citit 638 de pagini intr-o noapte de foarte multa vreme cu atata placere.

I’m following Barack Obama

In lumea ultramoderna totul e interconectat pe autostrada informationala. Cate clisee intr-o singura propozitie! Azi am invatat ca modurile predicative sunt tari si alea nepredicative sunt cam neputincioase ele asa si le trebuie o carja, aka verb auxiliar ca sa le iasa si lor de-un predicat. Sunt fan gramatica repovestita pe intelesul tuturor.

As vrea sa citesc continuarea de la “Amintirea pamantului” de Orson Scot Card, dar nu mai apare!

Azi am vazut ultimele 2 episoade din House, sezonul 5, pe care le aveam din mai. Doesn’t time just fly? In continuare nu-mi place de Anne Dudek si nu agreez relatia House-Cuddy. De cand ma uit in paralel la sezonul 1 pe TVR, o vreau pe Stacey inapoi! Oricum cu House la casa de nebuni (gotic asezamant i-au gasit!) sezonul 6 se anunta bizarissim.

Azi am facut empanada gallega de atun si a iesit exact ca la mama ei acasa, ceea ce m-a bucurat si m-a intristat, pentru ca e minunat ca o pot reproduce atat de bine asa departe, dar oarecum as fi preferat sa nu se poata. Mda.

British Council se inchide pe vacanta. Am imprumutat fix 11 materiale de la ei azi. Dintre care doua sunt seturi de trei carti. Adica 15 carti in total. Nu, nu eram cu masina. M-a dus o doamna cu taxi. Doamnei i s-a oprit motorul. Dar s-a bucurat si mi-a multumit pentru 1 leu bacsis. Criza ne reduce din pretentii.

E ora 3 si nu mi-e somn. Nu mai beau expresso seara! :)

Leapsa pe cititelea (de furat)

Am furat o leapsa despre carti de la Moonlightblues. Si-am mai furat de -acolo si niste titluri de filme si carti pentru lista de vacanta. Si-am sa revin :)

1) Ce autor apare cel mai des la tine în bibliotecã?

Jose Saramago, cu aproape tot ce a scris. Milan Kundera, idem. Desi, daca stau sa ma gandesc, poate cel mai des apare Georges Simenon si-al sau Maigret.

2) Din ce carte ai mai multe exemplare?

Saramago – Toate numele (am 2 exemplare in 2 limbi diferite). La fel am si Wuthering Heights, Razboi si pace (da, am “Война и мир” in rusa!), Lupul de stepa si inca cateva.

3) De ce personaj de ficţiune eşti sau ai fost amorezată în secret?

De Heathcliff, enorm. De Rhett Butler. De Mirona (“Cartea Mironei”, de Cella Serghi). De domnisoara Smilla, de la care mi-am luat numele. De Victor din “Ciresarii”.

4) Ce carte ai citit cel mai des?

“Mizerabilii”, de Victor Hugo. Ii recitesc in fiecare an de cand eram prin clasa a VI-a. Am acelasi obicei cu “Ciresarii”, “Cartea Mironei” si “Sfarsit de capitol”, de Galsworthy. Si cu “Xenocidul” si “Vorbitor in numele mortilor”, de Orson Scott Card.

5) Care era cartea ta preferată la 10 ani?

“Steaua KET”, o carte cu povesti SF scrisa de un rus, A. M. Beleaev. Imi mai placea “Scorpionul”, tot de un rus scrisa, cu comunisti si spionaj, foarte palpitanta. Eram fana rusi. Mi-aduc aminte din aceeasi perioada de Maxim Gorki, de Arkadi Gaidar si de cele 1001 de nopti.

6) Care a fost cea mai proastă carte citită anul trecut?

Vreuna de self-help de 2 bani. Nu-mi aduc aminte de vreun roman prost.

7) Care a fost cea mai bună carte citită anul trecut?

Fara indoiala “Moab is my Washpot”, al lui Stephen Fry. Dar mai sunt si altele – aici le-am incondeiat pe toate.

8 ) Dacă ar trebui să obligi pe cineva să citească o carte, care ar fi aceea?

Am obligat multi oameni sa citeasca “Ignoranta” lui Milan Kundera. O ador. Acum n-as mai obliga pe nimeni sa citeasca nimic. Dar fac mereu recomandari si ce se prinde, bine.

9) Cine crezi că ar trebui să câştige premiul Nobel pentru literatură?

Nu stiu dac-am citit vreun Nobel, in afara de Jose Saramago. Dar eu l-as premia pe Kundera.

10) Ce carte ti-ar plăcea să vezi ecranizată?

Cartea Mironei si Panza de paianjen.

11) Descrie visul cel mai straniu care să fi inclus un scriitor, o carte, sau un personaj literar?

N-am, dar am un vis straniu de cand eram fana Cranberries. Am visat ca ieseam in curte pentru ca se auzea o muzica ciudata si, ce sa vezi, de la poarta venea spre mine Dolores O’Riordan cantand la o vioara… si era un cantec asa sfasietor, incat eram convinsa ca prevesteste ceva rau… era imbracata in negru, iar eu ma facusem toata mica, devenisem transparenta, aveam pielea de gaina la auzul acelei muzici si o priveam trecand pe langa mine, pana a disparut. A fost bizar, pentru ca efectiv am simtit ca ne aflam in doua planuri paralele.

12) Care e cartea cea mai puţin cultă pe care ai citit-o ca adult?

Ohoho, tone de self-helpuri de la Salome si Stephen Covey pana la cei mai de duzina adepti ai puterii subconstientului si tone de chick lit, de la Bridget Jones pana la Jodi Picoult. Si totusi inca imi place de Marian Keys.

Si mai citesc multa literatura politista – printre preferati Rodica Ojog-Brasoveanu, Agatha Christie, Georges Simenon, Maurice Leblanc (Arsene Lupin – iata alt erou de care am fost amorezata!), Conan Doyle (cine poate sa uite degetele lui Sherlock Holmes?).

13) Care e cartea cea mai dificilă pe care citit-o?

“Sotron”, de Cortazar (pe care nu l-am terminat). “Lupul de stepa” si “Jocul cu margelele de sticla”, pe care eu le numesc “cartile care ma refuza.” Orice de Rushdie, pe care n-am rabdare sa-l citesc. Iar din tinerete mi-aduc aminte ca m-am chinuit enorm cu “Moby Dick”, cu Dickens (pentru ca-l uram) si cu Borges (pentru ca mi-era greu sa-l patrund).

14) Preferi autorii francezi sau ruşi?

Dintre clasici adica? Prefer autorii buni.

15) Shakespeare, Milton, sau Chaucer?

Milton. Am adorat “Paradisul pierdut”.

16) Ce te deranjează cel mai mult în activitatea lecturii?

Faptul ca orice carte se termina si doar o data poti s-o citesti “prima oara” :-)

17) Care e romanul tău favorit?

Mizerabilii.

18) Joci ceva?

Fishdom :)

19) Povestiri scurte, schiţe?

Da, in special SF-uri. Sunt fan univers, stele si galaxii. Dar citesc cu mare placere povestirile lui Cortazar. Si pe Mircea Cartarescu.

20) Non-ficţiune?

Da! Stephen Hawking, multa psihologie, neurologie, cosmos si galaxii, cutting-edge science si religie. Si, uneori, un pic de arhitectura si vietile celebritatilor (Edith Piaf, Katharine Hepburn).

21) Scriitorul favorit?

O lista in crestere, care-i cuprinde pe Kundera, Saramago, Stephen Fry, Victor Hugo, Jennifer Johnston, Orson Scott Card, Theodore Sturgeon, Emily si Charlotte Bronte, Oliver Sacks si P.G. Wodehouse.

22) Ce scriitor crezi că este supraevaluat?

Hesse, dar spun asta de ciuda ca nu-l pot citi!

23) Ce carte ţi-ai lua pe o insulă pustie?

Trilogia lui Ender.

24) Şi…acum ce citeşti?

O carte senzationala despre stiinta si creationism de Edmond Constantinescu, “Dumnezeu nu joaca zaruri”, plus “Ghidul autostopistului galactic”.

Marele absent din raspunsurile mele e Terry Pratchett. Il rog sa ma ierte si-l asigur din nou de toata admiratia si dragostea mea.

Cine vrea sa preia leapsa?

Am ajuns aici

Nu mai am loc sa-mi pun cartile (4 biblioteci, un birou plin, doua etajere pline). Le tin pe masa in stive si adaug stive noi.

Solutii?

Bookfest 2009

La Bookfest a fost animatie multa, caldura si inghesuiala, ca in toti anii (bine, parca mai respirabil decat in alti ani). Daca miercuri am cheltuit dintr-un foc 150 de lei, azi mi-am luat doar 100 la mine si m-am intors fara. :)La Nemira mi-am luat “Ghidul autostopistului galactic” (pe care nu l-am citit inca) cu 10 lei. La Booklet mi-am luat niste fise geniale de engleza si de romana, cu 5 lei bucata. La Elena Francisc, doua carti cu 10 lei fiecare. Numai chilipiruri. E drept ca nici nu-mi propusesem sa-mi iau ceva serios; daca miercuri m-am dus tinta dupa “cartea mea”, adica traducerea din Josep Pla de la RAO, azi voiam doar s-o vad pe Oana Pellea. Si am vazut-o si am plans si mi-a dat autograf si i-am zis ca am plans si mi-a zis “Nu mai plangeti, fetelor!” pe un ton excedat, de parca toate doamnele si domnisoarele ce ma precedasera i-ar fi spus acelasi lucru. Poate ca-i si spusesera: cartea e foarte trista, desi ea ne-a spus ca e un om vesel.

Am racit, sunt obosita si nu mai vreau sa am nasul infundat. Am uitat sa-l sun pe Josecin si ma simt vinovata.

Am o tona de carti de citit pe vacanta.

L-am ratat la mustata pe Alexandru Tomescu si al sau Trio in piata revolutiei, la festivalul de muzica de acolo. Ce ciuda mi-a fost!

Da, trebuie sa scriu despre Oana Pellea, despre Josep Pla si despre controlori. Cel putin. Dar nu acum.

Cudi nocht.

Minuni si mizerii. Parada Gemenilor

Aliteratie in m. Cred ca se numeste consonanta or sth. Prin vulturi vantul viu vuia. Fata fostului fierar Fanica face fasole fara foc fiindca focul face fum. Mi-e dor de Mih (e-n Ielvetia, unde era sa ajung si eu for the 2nd time, da’ n-a fost sa fie. Nici cu Grecia nu mi-a iesit… I guess I’ll always have Paris :x). Asta-i viata. De la o vreme zic asta foarte des; habar n-am de unde am luat-o.

Oricum: e 1:22, am condus, maine ma vad cu Octavian (yay!), duminica merg la un recital de canto clasic si, intre timp, am de tradus 49 de pagini prost platite, care-mi vor acoperi o parte din sederea la Paris. Dar cine o sa vada Tour Eiffel pe geam? Exact.

Suntem fitzoaseee!

Minuni:

• ING s-a miscat super rapid (e foame de baaani!) si mi-a dat creditul in 2 zile. Asa ca in scurt timp vine masina! Brum-bruuum!
• A venit traducerea asta exact la fix si parca se intrezareste si jobul de vara la care visam pe Twitter. Asa da.
• Am citit Jurnalul Oanei Pellea si o iubesc (o sa mai scriu despre asta).
• Conduc bine pentru un om care n-are nici 10 ore de condus (aviz Alex ;))
• Mi-a aparut traducerea la RAO. Cautati in librarii Josep Pla, Strada Ingusta. O sa va plictisiti pe cinste! Sau poate o sa va placa :)

Mizerii:

• Nu primesc niciun ban pe traducere deocamdata. E criza.
• Intre soferii din Bucuresti sunt multi bezmetici. Eu ii ignor elegant, ei claxoneaza marlaneste. Asta e: sunt femeie la volan! Analyze that :D
• Unii oameni cu bani isi inchipuie ca totul e de vanzare numai fiindca ei au portofelul plin.

In alta ordine de idei, vreau sa va spun ca urasc cu pasiune crucile de mort din intersectii. La Dristor e una dedicata unui tanar, Gyovanny [ouch!], mort, probabil, intr-un accident de trafic acolo, in zona. Deprimant, dezagreabil si nepotrivit cu un spatiu public. Are cineva idee cum apar crucile astea? Se obtine o aprobare de la Primarie? Pe bune, e sinistru.

Dar sa nu devenim macabri. Nu mai macabri decat Primaria, in orice caz.

Mai bine ii zicem la multi ani lui Vio si multa intelepciune, sanatate si incredere in el. Pentru ca merita :)

Si la multi multi multi ani fericiti dragului Hugh Laurie, pentru ca si el ieri a atins o juma de secol :xxx

Si la multi ani lui Jose Antonio, pentru ca deja am intrat in ziua lui! (chiar daca nu citeste)

Si cu asta se incheie parada gemenilor din aceasta seara. Alles gute und bis bald.