Hugh Grant a imbatranit

Standard

O sa murim toti si de pe urma noastra o sa ramana doar blogurile. Daca nu cumva se restructureaza internetul si dispar si alea :D

Aceasta e concluzia trista a filmului Music and Lyrics pe care l-am vazut azi la Patria.

Concluzia e trista pentru ca pe mine ma doare o masea si nu stiu unde sa ma duc la dentist, deci sunt absolut deprimata si fara chef de nimic si mananc incontinuu, doar-doar oi uita de durere, ceea ce nu-mi face bine la silueta si ma face sa fiu iremediabil trista ca-s grasa si ma doare si o masea. Mi-am schimbat si culorile la telefon din portocaliu in albastru, iar acest nou color scheme e absolut deprimant.

Acestea fiind zise, sa va zic despre film.

In primul rand, cinematograful a fost foarte mare si foarte gol. Pentru ca sunt o laidi si de cativa ani nu mai merg decat la Multiplex cu Orange movie, Patria mi s-a parut trist, cu sunet prost si sala nasol asezata, prea jos fata de ecran. Plus ca filmul a fost proiectat fix intr-un patratel pe mijlocul ecranului (dealtfel huge) si din cand in cand mai avea ceva purici si intreruperi. Bine, si eu eram singura, iar cand sunt sigura devin foarte trista si meditativa si-mi sar in ochi numai chestii naspa.

Primul lucru pe care-l vezi in filmul asta e ca Hugh Grant a imbatranit si nu-i mai sade bine in roluri de june prim. Pe urma vezi ca Drew Barrymore e her usual self, dragalasa, sasaita, zapacita si insecure. Adica her usual part, pentru ca self-ul nu i-l cunosc. Si foarte slabuta, ea care de obicei e destul de plina.

Pe masura ce filmul se deruleaza, uiti ca Hugh Grant e cam batraior, in primul rand pentru ca asta e si rolul (un star pop al anilor 80 demult cazut in uitare, care-si petrece zilele cantand pe la high school reunions gen „class of ’87”), apoi pentru ca e – ca de obicei – foarte simpatic, cu figura lui mobila si accentul britanic.

Dar iti reamintesti cand il vezi in scene mai tandre cu Drew, cu care nu se potriveste deloc si defel.

Cantecele, insa, sunt catchy si pe generic zice ca-s cateva interpretate chiar de el!

Iar in rolul impresarului: Robert, fratele lui Raymond din „eeeeeeeeverybody loves Raymond”. Foarte simpatic.

O alta gaselnita funny: Cora, starleta in voga a momentului [„e ca Britney si Christina la un loc”, zice cineva la un moment dat]. Sub doojde ani, danseaza lasciv si thinks Dalai Lama is a real lama =))

In concluzie: nice and stupid, cu cateva poante bune si cateva parti unde te plictisesti de-a binelea. Si Hugh Grant e officially OLD! :p

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s