Aproape un „lovemark”

Standard

Am o veste buna pe ziua de azi: magazinul Snack Attack din Piata Alba Iulia e pe cale sa se transforme intr-un lovemark, ceea ce ma bucura nespus. Ce un lovemark? Un brand la care tii foarte mult, care de mai multe ori si-a confirmat valoarea si ti-a aratat ca stie sa fie puternic, destept, frumos, sa se reinventeze cand e cazul si sa-ti mentina viu interesul. Ei bine, cel pe care-l alintam Snack [in expresia „mergem la Snack sau vrei altceva?”] stie sa faca toate astea si urca incet dar sigur in topul meu personal de locuri misto unde sa-ti petreci pauza de masa corporatista.

In primul rand, Snack a fost reamenajat de curand si arata foarte dragut. Are pe pereti niste panouri super misto cu imagini expuse probabil in Londra in timpul celui de-al doilea razboi mondial: indemnuri mobilizatoare, gen Better pot luck with Churchill today, than humble pie with Hitler tomorrow – Don’t waste food sau intrebari retorice de evitare a supraaglomeratiei pe mijloacele de transport: Are you sure you need a bus? Pe urma mai are canapele confortabile si pernute, multe pernute dragute si comode si curate si placute, intre care sa te cuibaresti cu ziarul dupa ce-ai mancat, ca sa-ti savurezi cafeaua.

A propos de cafea, it used to be regular, dar de la renovare incoace e chiar buna! Eu prefer espresso macchiato, cu sau fara acompaniament de cartofi de biscuiti :)

Vine la rand mancarea: ciorbele sunt bune si nu se mai termina inainte de ora 1 (thank God!), dupa senvishuri nu ma dau in vant, iar salatele sunt destul de diverse ca sa gasesc mereu ceva bun. De ieri au aparut si doua feluri noi de salate pe baza de paste, absolut delicioase. Eu sunt fana fussili cu prosciuto crudo, care chiar are prosciuto crudo si parmezan si un sos oscilant (ieri otet, azi ulei cu ceva ierburi :D). Imi mai plac salata de ton si fasolea batuta. Ieri am descoperit desertul grecesc pe baza de iaurt si miere, care e ceva demential!

Va ploua in gura? Vin de la masa, evident, si am totul proaspat in minte! Si inca n-am vorbit despre personal: fete si baieti, draguti si prietenosi, care nu se streseaza cand coada e mare, desi au o singura casa. Doua sau trei persoane fac fata perfect traficului crescut de clienti de la ora pranzului; iti sterg masa, iti aduc mancarea daca tu nu poti sa duci tot; strang dupa tine si te mai si sfatuiesc ce si cum, daca te vad nehotarat in fata vitrinei cu produse.

Ce m-a apucat cu Snack Attack azi? Well, ma gandeam mai demult sa scriu despre ei si azi au fost asa de draguti ca m-au convins. Mi-am luat o ciorba si o salata, ciorba frigea si una din vanzatoare s-a oferit sa mi-o duca ea la masa. Toate mesele erau libere, dar ea a mers direct la cea din colt, unde stau eu mereu. A pus ciorba pe masa, apoi s-a intors la mine: „E bine aici, nu? Stiu ca aici stati de obicei”

I love Snack Attack! ;))

4 răspunsuri »

  1. Eu am patit o chestie f draguta la o cofetarie in Salonic cand era o prajitura mai mica – prima si am crezut ca pe aia mi-o da mie si a dat-o la o parte si mie mi-a dat alta de marime egala cu cele care mai erau. Mi s-a parut super ca gest :)

  2. Exista de-lovemark-izare? Asta mi s-a intamplat weekendul trecut.

    Unul dintre locurile din Bucuresti pe care le-am iubit multa, multa vreme a fost Cafeaneaua Actorilor din Parcul Tineretului. Weekendul trecut am vrut sa iesim acolo, eram vreo 10 persoane si am sunat sa facem rezervare. Ni s-a spus ca rezervarile se fac pentru minim 20 de persoane si se plateste consumatie minima. Nici nu am mai intrebat cat, m-a scarbit ideea. C.A s-a transformat dintr-un loc placut, numai bun de iesit cu prietenii la o sueta intr-un local de „fitze”. L-au rapus si pe asta :-(

    Snack Attack din Pipera cred ca este geamanul malefic al celui din Alba Iulia. E mic, inghesuit, cu doua mese pe care de obicei e bataie, iar una dintre vanzatoarele de acolo mai ca nu m-a facut dobitoaca atunci cand am vrut sa platesc cu cardul. „Da’ nu vedeti doamna ca nu merge POS-ul? Iote, e mort. N-aveti bani?”. I-am aruncat o privire sugestiva si mi-am zis ca, pentru a nu-mi periclita sansele la Nirvana, trebuie NEAPARAT sa includ pe lista de lecturi si ceva despre diagnosticarea vizuala a POS-urilor. Mi-a parut rau de salata aia greceasca pe care i-am lasat-o zgripturoaicei pe tejghea…

  3. Pingback: Salud! « Saudade

  4. foarte draguta faza cu prajitura, Marius… nu stiu de ce cand zici in aceeasi fraza „cofetarie” si „Salonic” ma gandesc la ceva baclava sau oricum o prajitura dulce cu nuca multa si yummmmmyyyy :)

    si da, exista si dez-lovemark-izare, clar! un sincer ugh pt Cafeneaua Actorilor la faza aia – rezervare pt minim 20 persoane?! s-au ajuns, ce sa zic!

    se mai intampla si sa descoperi ca te-ai grabit cand l-ai declarat lovemark pe respectivul brand – vezi, de-aia am zis ca snack attack e „aproape” unul ;))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s