La florarie e coada, la tarabe au explodat preturile florilor. Se vand buchete superbe de 60 lei sau mai modeste, la doar vreo 25 de lei – floraresele nu mai fac fata. Destepti sunt cei care si-au comandat deja de ieri buchetele si acum doar vin sa le ridice… desi in floraria mica si inghesuita nu prea mai au loc. Toata lumea saliveaza la minunatele buchete gata facute, dar florareasa e ferma: „Vreti sa ramana oamenii fara flori, ce naiba? De aseara mi le-au comandat!”
„Dati-mi unu’ mai mare si mai frumos pentru doamna invatatoare”, cere o femeie, dar cand aude ca pretul superbului buchet e 60 de lei, se retrage putin: „Mai scoateti un fir-doua, ca e prea scump. Lasati asa la trei sute de mii…”
„De ce sa-i iau flori, ba, daca ea mi-l lasa repetent?” se rasteste o femeie afara, dar intra totusi si se plange cu glas tare de caldura, de lume, de pretul florilor si de incetineala cu care se misca vanzatoarea. „Aoleoo, ma ia foamea pana face un buchet!” „Pai ia-ti 100 de grame de parizer de alaturi!” replica florareasa, care se vede ca e obisnuita cu astfel de clienti. „Nu mananc io parizer!” sare femeia indignata. „Numai de la frigarui in sus!”
Florile sunt de toate felurile si de toate culorile, chiar daca nu prea miros… a flori. Din loc in loc sunt atarnate si coronite… frumoasele coronite la care priveam cu jind in scoala generala – eu nefiind niciodata premianta cu coronita – si care in ziua de azi au ajuns atat de elaborate incat cununa de lauri din vechime pare meschina si ofilita pe langa ele.
La inceput am fost un pic mirata de abundenta de doritori de flori intr-o dimineata care, dealtfel, mi se paruse obisnuita. Apoi am vazut un val de mamici cu prichindei de mana si am auzit-o pe femeia care cerea flori pentru „doamna invatatoare” si mi-am dat seama ca 15 iunie nu e nici ziua Ralucai (La multi aaaaaaaani!), nici ziua aia cand ma trezesc dimineata si-mi zic „OMG, deja suntem in 15, ce trece timpul!”, nici ziua in care trebuie sa predau x sau y proiect [desi ESTE toate aceste lucruri], ci e ziua aia mare, superba, multasteptata, plina de veselie: e ultima zi de scoala!
Vacanta placuta, fericitilor!
O amintire atat de placuta si atat de prezenta…I feel old…Oricum multumim Criss de amintire…We all take different paths in life, but no matter where we go, we take a little of each other everyhwere…
Hihi, da, si eu m-am mirat de dimineata cand am vazut atat lume cu flori. Am intrat la griji ca ar putea fi cine-stie-ce alta sarbatoare pentru fete/femei de care am uitat sau n-am auzit niciodata :D si trebuie sa ma conformez si eu, sa iau flori, etc. ;)) Ultima zi de scoala, vremuri de mult apuse…
Ah si vai creca daca as face top zile fericite la viata mea, astea ar ocupa niste locuri foarte pe sus! OMG trei luni de staaat degeaba fara nici o grija, fara nimiiic de facut, singurele proaste erau intr-a opta si a doispea brrr nu le vreau, dar in rest, sentimentul anticipatiei si faptul ca era acolo toata vacanta inca neinceputa! :)
lol, Alex!!! va streseaza „zilele femeii” carevasazica? :)))