Poveste lipicioasa si toropita de caldura

Mi-a placut intotdeauna sa scriu cu paranteze (pentru ca mi se pare ca pot sa spun mai multe, fara sa-l obosesc pe cititor).  Imi plac parantezele patrate [mi se par mai poetice]. Cand eram mica nu citeam niciodata ceea ce am impresia ca se cheama paratext:

1. Cuprinsul

2. Notele de subsol, mai ales daca erau super lungi, ca la „Mizerabilii”

3. Prefata si postfata

Uneori citeam intai sfarsitul cartilor si apoi inceputul, ca sa fiu sigura ca-mi va placea si ca nu le citesc degeaba. In „Mizerabilii” saream sistematic peste tot ce nu era poveste (pagini de istorie mai ales, sau intamplari cu personaje secundare).

Acum citesc cartile de la cap la coada si, desi nu fac o obsesie din asta, in general nu-mi place sa mi se povesteasca sfarsitul.

Ma opresc aici pentru ca mor de cald! Cred ca sunt 40 de grade in casa si calculatorul face caldura…