Ca tot vine vorba din ce in ce mai des de mediul in care ne zbatem… adica mediul care ne inconjoara… adica, pe romaneste, invairanmentu’, frate, m-am gandit si eu sa scriu ceva pe aceasta tema, mai ales ca s-au adunat mai multe chestii de spus.
In primul rand filmul An Inconvenient Truth [si inevitabila sa demolare] – am auzit de el intr-un crescendo asa, din ce in ce mai des si de la din ce in ce mai multi oameni, pana am zis: STOP. Ma duc pe iutub, lasati-ma in pace. Pe iutub (did I mention how much I love this site? :x), nixi-nada-niente (cum zice Pisi :p), doar trailere si demolari/parodii/smecherii. Am oftat, am vazut trailerul, mi-a luat-o pulsul razna mai ceva ca la fitness cand am vazut apele alea care acopereau New York-ul [not before I get there, s-a-nteles?!], mi s-a rupt inima pentru ursuletul Fram care nu se putea urca pe ghetar si m-am gandit ca pana la urma e bine ca am vazut doar trailerul, altfel depresie scria pe mine.
Pe urma am vazut demolarea foarte profi de la un nene utilizator anonim, care aduce contra-argumente foarte pertinente, ne dezvaluie cateva smecherii pe care nenea Al Gore le face ca sa ne sperie [si] mai tare… cand o sa gasesc filmuletul va pun si link!
In al doilea rand, un mail de la o prietena, care ne zice:
Dragii mei,
pana cand o sa iasa ceva cu Copacelul de hartie, m-am hotarat sa ma informez pana una-alta despre centre de colectare si sa fac o campanie printre „persoanele fizice” (cum ar zice pretenul Vanghele) ca sa protejam si sa salvam ce se mai poate din mediul asta atat de distrus. Am gasit la Greenpeace recomandari pentru viata noastra de zi cu zi; unele sunt lucruri care nu ne costa nimic, in afara de un efort de constientizare si poate o schimbare de comportament; altele, intr-adevar, depind de niste decizii politice sau administrative. Dar haideti sa incercam sa facem ce putem! Uite, aici e efectul de sera (vedeti la „10 lucruri de facut”) si aici reciclarea hartiei (uitati-va la „Sfaturi verzi” si la „Centre colectare maculatura”).
In afara de colectarea hartiei pe contr propriu, se poate incerca si la nivel institutional: www.copaculdehartie.ro
Mi-as dori tare mult sa putem contribui la o schimbare de atitudine in jurul nostru. Pentru asta noi trebuie sa luam primii atitudine!
Va multumesc pentru efort.
Cu drag,
Mesajul asta m-a facut sa incerc si eu sa propun solutia Copacului de Hartie pentru reciclare in firma unde lucrez, pentru ca suntem multi si aruncam imens de multa hartie. O parte stiu ca o mai ducem si la centre de colectare, dar nu toata. Astept raspunsul de la Higher Management – cred ca va fi pozitiv, pentru ca suntem intr-o perioada green si avem tot felul de initiative misto de voluntariat si environmental protection, care se vor si concretiza.
In al treilea rand un test pe care l-am facut ieri (de la Inozza) si care imi spune cat de mult protejez mediul prin stilul meu de viata. Mai mult decat the average UK people, dar totusi nu cine stie ce.
Ei bine, gluma e gluma, dar suntem si seriosi cand trebuie. Desi nu cred ca trebuie sa exageram, sa ne imbracam in frunze de nuc si sa locuim intr-o casa de licheni (cum am citit ca face nushce vedeta de la Hollywood), totusi e evident ca un minim de reciclare si respect pentru mediu e obligatoriu. Si vreau sa va intreb pe voi care credeti ca e acest minim in Romania?
In alte tari ar fi: mersul pe bicicleta (o placere, cand ai drumul propriu si nu te claxoneaza toti); reciclarea deseurilor menajere (organice, hartie, plastic, carton etc.); cumpararea de produse in ambalaje green („Der Gruene Punkt” in Germania), reciclabile; separarea gunoiului pentru o mai eficienta reciclare; becuri ecologice; masini hibrid sau producerea energiei electrice cu panouri solare. Cat de aproape suntem de toate astea? Si ce facem pana atunci? :)
Puzzle 
Pentru biciclete in oras:
http://www.batesaua.ro/index.php
Am constatat cu surprindere ca in Ploiesti, pe tot bulevardul si am vazut acum si in partea de sud spre Bucuresti s-au facut benzi ptr. biciclete pe ambele sensuri de circulatie. Mi s-a parut super misto ca s-au decis sa faca asta.
Cat am fi de departe sau aproape de cele mentionate, totul incepe de la noi. Sa facem orice putem – da, sa reciclam, as cumparam becuri ‘ecologice’, care nu numai ca dureaza mai mult decat cele obisnuite dar ne si consuma mai putin curent, sa ne uitam la specificatiile energetice ale produselor electronice/electrocasnice pe care le cumparam si sa le alegem pe cele mai eficiente, sa ne cumparam masini cu consum mic de combustibil si cu motoare care respecta cele mai recente norme de protectie a mediului, si multe altele. Toti asteptam ca altii sa faca ceva in legatura cu mediul, cu incalzirea globala – guvernele, ‘autoritatile’, marile companii…Dar si in guverne si companii tot oameni lucreaza si iau decizii. Deci depinde de oameni, de indivizi, de noi. Daca lasa pe altii intotdeauna…uite ce s-a ales de politica noastra ;))
Nu spun ca nu sunt si unele factiuni care astazi profita de ingrijorarile oamenilor in legatura cu incalzirea globala si se angajeaza in si mai mult ‘scaremongering’ pentru a trage niste foloase proprii, insa fenomenul schimbarii climatice este real, si oricine spune ca activitatea umana nu are o contributie semnificativa la producera sa tradeaza ignoranta, indiferenta si chiar aroganta. And it is these which have brought us in this situation today, when the entire planet is dying.
@ Octavia – merci pt link; am completat chestionarul lor, sper sa vedem in curand piste reale de biciclete si in Bucuresti!
@Marius – Marfa! Benzi de biciclete pe sosea sau pe trotuar?
@Alex – corect, de-asta mi-a placut si mailul Octaviei. Uite, eu nu mai astept „sa se faca ceva”: am becuri eco, nu mai iau plase de la supermarket sau incerc sa iau numai una si ma zbat sa reusim si noi sa reciclam eficient tonele de hartie care se arunca in firma. Si culmea e ca-mi place! Inainte, cand stateam sa astept sa se faca ceva, aveam asa un sentiment de frustrare ca nu se facea!
Bine, acuma dac-as fi mai sceptica as zice ca ceea ce fac e o picatura intr-un ocean, efectul asupra mediului e aproape insesizabil, I might as well quit doing it. Dar nu sunt sceptica! :)
si pentru ca mi-a deschis ochii asupra pungilor de plastic, trebuie sa-i multumesc Andressei:
http://www.andressa.ro/2007/07/nu-vreau-punga-de-plastic-multumesc.html
e bine ca se mai alatura oameni miscarii :)