Despre viata (teribil de) culturala a Smillei

Standard

Ieri m-am urcat pe Arcul de Triumf! \:d/ Am fost sus de tot, am vazut tot Bucurestiul intinzandu-se la picioarele mele, am strigat I’m the king of the world!! M-am gandit ca e totul cam intunecat si s-ar vedea mult mai frumos daca ne-am lumina cladirile mari: palatul Victoria, casa presei, manastirea Casin, chiar si blocul BRD din piata Victoriei. Asa, vazut de sus, orasul are un aer de camuflaj – se vad doar fruntile cladirilor care poarta firma: Lee Jeans, Carrefour, Asigurari Nustiudecare, Orange, Vodafone, alte Asigurari Nustiudecare… saracut asa si negru. Partea buna e ca se vedeau perfect toate avioanele; ce frumos a putut sa fie! Veneau de dupa casa presei, coteau un pic si se vedea cum coboara sa aterizeze. Cele care mergeau spre Baneasa erau deja jos bine, cele de Otopeni mergeau ca la acelasi nivel pana nu se mai vedeau. Imi place grozav sa ma uit dupa avioane! [tip from Smilla: stiu trei locuri unde e o placere sa te uiti dupa avioane: Erding, langa aeroportul din Munchen, unde avioanele zboara atat de jos incat iti trec pe deasupra capului vajaind; Lisabona: o terasa in Baixa Chiado cu vedere asupra raului Tejo, peste care iarasi se vad avioane care zboara destul de jos si Londra, unde-s mereu, mereu, mereu avioane. Cineva mi-a zis ca pilotii o fac intentionat: zboara mai jos ca sa vada pasagerii orasul. Pe de alta parte, stiind cum m-am invartit o ora peste Heathrow, ca n-avea avionul loc sa aterizeze, ma gandesc ca or mai fi si altii in aceeasi situatie. Oricum, in Londra, mai ales in parcuri, e o super senzatie sa stai intins pe iarba si sa te uiti dupa avioane]

Inainte mergeam cu frate-meu la Otopeni. Mergeam cu bicicletele pana in dreptul pistelor, apoi ne asezam pe iarba si asteptam o decolare sau o aterizare. Avioanele erau uriase, ca niste burti enorme de peste si faceau un zgomot apocaliptic. Intotdeauna mi s-a parut ca avioanele arata ca niste pesti mari. Niste pesti cu aripi.

Dar sa revin la viata mea culturala, deosebit de intensa :p

Poate nu stiati ca ieri a fost Noaptea Alba. A muzeelor si a mai multor chestii: spectacole pe strada, piese de teatru, artificii, concerte, tango in fata teatrului Odeon… Am iesit pe la opt, ca niste adevarati urbani. Pentru mai multa autenticitate, mi-am luat geanta mea indiana, super colorata si cu smotocei. Pe strada era atata lume, incat am avut de vreo cateva ori senzatia ca e Invierea si din clipa in clipa mergem sa luam lumina! Nu degeaba ii zice „noapte alba”. Trupe intregi de pustime tropaiau pe Calea Victoriei, muzeele erau luminate – ce veselie! Din nou am admirat moda strazii; ce mult s-a schimbat de cand eram eu studenta! Acum totul e colorat, de firma, etnic, bretoanele sunt strambe, parul are o multime de culori, Conversii domina lumea. Pustii nostri ar fi „de acolo” in orice capitala din Europa, chestie care ma incanta!

La Muzeul de Istorie, inghesuiala mare la expozitia despre comunism. Reproducerea la scara reala a unei celule de la penitenciarul Sighet iti da fiori pe sira spinarii. Manualele noastre de rusa, chimie si gramatica, brosurile cu revolutia din ’89 care se distribuiau impreuna cu primele ziare („Tineretul liber” mai ales), geaca si ceasul unor revolutionari, paslarii cu care mergeam la gradinita – toate sunt acum obiecte de muzeu. Le puteti gasi si pe La trecut (beta), blogul despre copilaria noastra in comunism. Tot la Muzeul de istorie, o expozitie de filatelie si un fel de istorie a serviciilor postale in Romania; reproduceri la scara reala si machete de birouri de posta, cutii de scrisori, postalioane. Si, desigur, clasicele lespezi cu inscriptii, bucati de Columna si tezaurul. Nu ma dau in vant dupa atata aur, dar coroana Reginei Maria e superba si stiu precis poza in care apare cu ea pe cap.

Dupa Muzeul de Istorie ne indreptam in pas vioi spre Palatul Regal. Am vazut expozitia de pictura europeana, dar visam la pictorii romani. Surpriza: muzeul e inchis. O data cu noi fac cale intoarsa alti cativa tineri, veniti cu chef de pictura si arta pana in Piata Revolutiei. Peste drum se vede cortul Festivalului George Enescu: pe ecran e proiectata o poza (sau un film?) cu Toma Caragiu. Ne grabim spre Odeon, umbla vorba ca ar fi acolo un spectacol de tango.

In fata la Odeon s-a instalat o scena. Se aude muzica si danseaza cateva cupluri de amatori. In jurul lor s-a inghesuit lume, incat e foarte greu sa le vezi mai mult decat capetele. Recunosc o fosta colega de serviciu si ma gandesc ca, daca 1 din 5 tineri lucreaza intr-o corporatie, schimband eu vreo 3-4 angajatori mari, in cativa ani as cunoaste din vedere 80% din tinerii din Bucuresti. Nu va bateti capul cu matematica; am inventat cifrele alea! :) Dar ati inteles ideea.

La un moment dat intram intr-o stare de confuzie. Ne-a cam dezumflat vizita la Muzeul de Arta Inchis. Si Antipa e inchis, desi Maria vrea sa-l vada noaptea, cu ochii lui Cartarescu. Si Muzeul de Geologie de vizavi e inchis. In fata lor pe iarba au aparut niste siluete haioase: oameni, o pisica, gaini, un catel – par decupate din carton si pe fundalul de intuneric apar foarte albe.

Cautam un afis, un pliant, un ceva despre noaptea asta alba. Pe afis nu scrie decat de proiectiile cu laser de pe Casa Poporului si despre concertele din piata Constitutiei (ce nume stupid!). Pe 7 seri nu gasim nimic. 24-FUN (caruia inca ii spunem BeDooshpatru, normal) e mai generos: toate teatrele participante si piesele la care e intrarea libera, lista de muzee (ne temem ca e incompleta: Muzeul de Istorie nu e pe lista si totusi e deschis! dar macar de aici aflam despre Arcul de Triumf), concertele, artificiile, toate sunt trecute acolo. Nu stim inca daca si transportul in comun circula toata noaptea? Normal ar fi sa circule, dar nu ne bazam pe ce e normal.

La un moment dat ne despartim in doua gasti: gasca mea se infunda in Cafepedia de la Universitate (horror, ca toate Cafepediile! chelneri puturosi, comanda abia ti-o iau si ti-o mai si incurca, un dispret suveran pentru clienti, care e tratat cu ridicari din umeri indiferente: „nu-ti place? de ce nu-ti faci mata ceai acasa?” kind of way). In fine, gasca lui Iulius merge in Piata Constitutiei unde nu mai canta Proconsul, ci se desfasoara un spectacol pe picioroange si – la ora 12 – incepe un foc de artificii absolut impresionant. Urmeaza spectacole cu laser peste Dambovita, proiectii laser pe Casa Poporului (cine-si mai aminteste proiectiile laser organizate acum foarte multi ani de Connex?), dar nu mai stam la ele.

Mergem sa admiram Bucurestiul noaptea din Arcul de Triumf (e plin de lume! si o multime de mirese!), apoi ne indreptam satisfacuti spre casa.

Am facut si noi o (semi-) Noapte Alba in draguta noastra capitala :)

3 răspunsuri »

  1. Hihi, eu am luat-o invers:

    Ziua la Arcul de Triumf, am admirat Bucurestiul de la inaltime si mi-am stabilit ca scop in viata sa ma mut intr-una din casele de pe strada Barbu Delavrancea. Dupa care am pornit spre Muzeul Taranului Roman, cu scopul de a ajunge in turn. Dezamagire, era inchis. Am admirat insa si eu animalutele rasarite pe gazonul din fata muzeului. M-a amuzat mai ales silueta unui caine care parea ca sta cu fundul in sus :P.

    Asaaa, asta a fost ziua. Seara am fost in Pta. Constitutiei, la fix ca sa vad sfarsitul resprezentatiei celor de la „compania Malabar”. Focuri de artificii, frumos. Am stat putin si la inceputul concertului vertical al Saltimbanco Italiano, dar nu m-au impresionat in mod deosebit. Am plecat de-acolo in cautarea unui loc unde sa stam jos, si am ajuns in Carul cu Bere, dupa o scurta oprire la Muzeul de Istorie (am apreciat si eu expozitia despre comunism, dar si plansele cu harti vechi ale principalelor orase din Romania pe care le aveau de vanzare la suveniruri :D).

    Pe la ora 2 fara ceva ne-am indreptat spre Izvor, pentru spectacolul de lasere, care pentru mine reprezenta atractia principala a noptii. Nu spun decat ca a fost super fain, mai ales prima parte a spectacolului, in care proiectau imagini cu cladiri faimoase din Bucuresti. Ca sa iti faci o idee:

    si
    http://memoriesbox.blogspot.com/2007/09/art-noapte-alba-in-bucuresti-22-23.html

    Gata, ma opresc aici :D.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s