Ma plimb. Cand pot. Azi ploua asa de tare, ca n-are nici un rost sa iesi din casa. Mai ales ca n-am umbrela. E o ploaie rece, gen lapovita cu firicele de gheatza. Brr.
Stau la calculator si citesc mailuri din 2000, 2001, epoca de glorie cand ne facuseram toti adrese si ne scriam cu entuziasm de cateva ori pe zi. :) E haios. Si dureros pe alocuri, pentru ca multe din numele alea nu mai apar demult in inboxul meu… cu altii pastrez contactul, dar e alta relatie. E normal. „Si un jour la vie t’arrache à moi”… Ascult Edith Piaf; mi-am cumparat in prima zi aici 12 CD-uri!!! Peste 200 de cantece. Sunt incantata.
A lo que íbamos… Madrid. Ei bine, in aceasta epoca a vietii mele pot sa spun ca-mi place mai mult decat Barcelona! [aka orasul perfect, care mi-a dat dureri de corason si nostalgii sfasietoare timp de 7 ani]. E un oras foarte ingrijit si cu mult cap ingrijit. Il inconjoara M30 [la eme treinta], autostrada care-ti permite sa traversezi orasul dintr-un capat in altul fara sa stai la un milion de semafoare si contribuie astfel la fluidizarea traficului. N-am vazut ambuteiaje ca la Bucuresti inca. Si claxoane, n-am auzit decat putine. In general sunt rabdatori la volan, desi de bagat se baga toti.
Tot in jurul Madridului (numit Madrid Capital, pentru a se deosebi de Madrid Comunidad, care cuprinde o gramada de sate si satucuri, printre care Coslada, satul romanilor) avem si un inel verde (se aude la dl. Videanu? ;;). Se cheama Anillo Verde Ciclista, e de fapt un drum de biciclete care da ocol orasului, foarte placut. Mai ramane sa-l si uneasca pe undeva cu orasul, pentru ca pana ajungi la Anillo Verde, mori impingand la bicicleta pe trotuar printre lume.
Ceea ce n-am observat decat acum e ca Madrid e construit pe coline. Cica 7, ca orice oras care se respecta. Colinele alea se simt! Nu chiar ca-n Lisboa, da’ oricum. Nu stiu cum de nu le-am remarcat pana acum. Probabil pe jos mai treaca-mearga, dar cu bicla iti iese sufletul :))
Ce-mi mai place: cladirile din centru, strazile largi, baruletele si magazinasele mostenite din tata in fiu si foarte pitoresti, „la Cibeles„, fantana unde fac baie suporterii lui Real Madrid cand echipa castiga un meci – , faptul ca noaptea cladirile sunt luminate, ceea ce e absolut incantator, Puerta de Alcalá, pasajele subterane (los túneles), vegetatia, parcurile. Exista si blocuri, iar in zona de nord se construiesc Las Cuatro Torres – patru zgarie-nori de 250 m inaltime, in ceea ce va fi – peste cativa ani – o super-zona de business, populata numai cu astfel de cladiri, cu parcuri futuriste si homo corporatiae misunand peste tot.
E viu, e impresionant acest Madrid. Creste regulat, parcela cu parcela, conform unor planuri care in unele cazuri au si 8-10 ani de cand se discuta si se pun la punct. Toata zona veche, calle Alcalá, Goya, centrul – e neschimbata de acum 4 ani, cand am fost ultima oara. Pana si magazinele pe care le stiam sunt tot acolo. Dar orasul a crescut de jur imprejur, liniile de metrou s-au lungit mult, au aparut statii noi care-s aproape instalatii de arta contemporana (Chamartín mi-a placut enorm! are un perete urias tip Matrix, pe care curg puncte albe pe fond bleu, superb; se cheama peretele de bitzi). In Príncipe Pío, metrourile trec pe stanga, pe dreapta si pe deasupra capului tau; e o senzatie foarte misto.
Se mananca jamón serrano si queso manchego si churros con chocolate si se beau zeci de tipuri de bere si sute de soiuri de vin. Chiar ieri la tv ne povesteau ca vremea asta caineasca e buna totusi la ceva: se face vinul „de gheatza”, un vin special, pentru care strugurii se culeg in diminetile supr-geroase, cu promoroaca pe ei si au nu stiu ce savoare speciala.
Emisiunile lor TV sunt in mare parte usurele (vorbesc de TVE): concursuri, Dansez pentru tine, filme de pe vremea lui Noe si emisiuni de gatit. La stiri, fiecare femeie injunghiata (de cand sunt eu aici au fost doua; e la moda) e adunata la suma totala de victime ale violentei machiste de anul asta: 67 pana acum. Fiecare accident de masina e adunat la totalul accidentelor de anul asta si comparat cu anii trecuti. Fiecare celebritate locala care paseste pe aeroportul Barajas apare la stiri, fie ca e actrita x care s-a intors din vacanta, sau Bill Clinton (care a luat ieri un brunch cu Regele Juan Carlos). Familia regala apare si ea des la stiri, mai ales ca s-a despartit una dintre fiice (ducesa de Lugo) si se pun probleme grave gen „rolul de model al monarhei incepe sa apuna”.
Insa imi plac mult reclamele! Era detergentilor aici a cam apus si avem reclame dn alea suave la parfumuri frantuzesti, masini, ceasuri, banci si fonduri de pensii. Imi place ca-si face reclama pe TV radioul national (Rrradio Nacional de España… ¡escucha!) si-si fac reclama ministerele, fiecare cu ce a realizat!
Tot mai ploua, da’ trebuie sa ies. Am magazinul de umbrele la coltz si ajung eu pana la el cumva.
Until next time, this is ChriSmilla live from Madrid.
Aaaah, si avem canalul esMADRIDtv, care da nuuuumai stiri pentru turisti: expozitii, muzee, parcuri, istoria strazilor etc.
This city ROCKS!
tocmai am aflat ca azi e día de la infancia – ziua copilariei ;))
Minunat !! In fiecare zi ma uit pe blog si ma bucur de fiecare data cand vad ca ai mai scris. Miss you :P
Tocmai am dat de cartea ta de vizita si voiam sa te sun. live from Madrid carevasazica :)
hmmm oftez.
oftez dupa aceste lucruri. dupa linistea si totodata agitatia de a fi intr un oras frumos.
din categoria….vreau sa plec!!!
da, e un oras frumos si ingrijit si foarte viu
eu acum sunt din categoria „vreau acasa”, da’ asta din cauza ca am racit si-s morocanoasa si vreau la patul meu imens si comoooood
si mie mi-e dor de colega mea de banca :p
Spania este tara mea preferata, sper sa o vizitez si eu cindva!!!
Pingback: Jurnal de calatorie (intro) « Cartea Smillei
frumos oras bv…