Leapsa de la Tomata

Tomata cu Scufitza (care nu e Scufitza Rosie… sau nu recunoaste?) mi-a dat o leapsa: unde as vrea sa locuiesc? Raspunsul meu e: cate putin peste tot. Nu m-as duce in Thailanda sau in vreo tara asiatica decat cu un ghid competent care stie cum merg lucrurile la fata locului, dar as vrea sa locuiesc intr-o casa de vacanta la mare, in Grecia sau in Sudul Frantei; mi-ar placea sa stau cativa ani in America Latina (mai ales in Buenos Aires); visez sa vad New York-ul si Parisul; as vrea sa merg in Australia, in Groenlanda, in Canada, in Noua Zeelanda, in Maroc si-n Egipt. In general cam prin locuri care se aseamana cat de cat cu cultura europeana plus locuri traditionalmente turistice, fara socuri culturale majore. Nu in aceasta etapa a vietii mele.

Bine, cu Asia mi-a ramas piticul de cand mi-a povestit o tipa, prin facultate, ca a primit o bursa de un an in China (ea fiind studenta la chineza) si n-a reusit sa reziste nici doo luni acolo. Pur si simplu nu s-a adaptat, nu i-a placut mancarea, nu s-a inteles cu oamenii, s-a simtit groaznic si a decis sa renunte la bursa. Asa ca am ramas cu ideea ca Asia e ceva foarte diferit si weird si tre sa ai o oarecare inclinatie ca sa locuiesti acolo. Iar eu nu simt c-as avea-o. Desi poate ma loveste fix cand ajung acolo. J’sais pas.

Ideea e ca mi-am dat seama ca oriunde as locui, nu pot sa locuiesc afara din mine, iar asta e o chestie cu care trebe inca sa ma obisnuiesc. Ca oriunde plec, ma iau cu mine. Sau poate inainte nu eram asa: eram mai cameleonica. Nu stiu. Cert e ca mai am sa verific treaba cu „schimbi locul, schimbi norocul”.