Live blogging: paella de marisco

Standard

In timp ce scriu aceste randuri (clipa, ramai!), in jurul meu se face o paella de marisco care miroase demential!! La butoane (adica aragaz, oala pentru caldo, paellera, spalat si curatat fructele de mare si celelalte ingrediente, certandu-se pe orez cu bobul lung versus orez cu bobul rotund (pentru ca numai unul poate fi el verdadero arroz de la paella – adica THE rice :))), strigand la mine din cand in cand sa vin sa le fac poze si asudand copios in aroma imbatatoare de supa de peste, se afla Jose, in casa caruia se produce minunata paella si Tarik (Oussama pe numele mic), colegul lui de serviciu, un marocan care le stie pe toate, iar daca nu le stie, nu lasa sa se vada. Amandoi in elementul lor in bucatarie, eu foarte in elementul meu in fata blogului :)) Toata lumea e fericita.

Reteta folosita e scoasa de Jose de pe net si pentru a o pune in practica ne-am petrecut toata dimineata la cumparaturi: la piata, la Carrefour, la Corte Inglés… am luat tot, de la recipient pana la ultimul fir de sofran. La inceput mi-a fost cam ciuda sa-mi petrec prin hipermarketuri ultima mea zi intreaga in minunata capitala spaniola, da’ e atat de fun sa-i vezi pe cei doi ciorovaindu-se in bucatarie („da mie sa tai ceapa, ca tu o tai mare!” „asa se taie, habar n-ai!” ia si spala sepia… nu asa! lasa-ma pe mine!”), incat merita!!

Afara e o zi minunata – daca o privesti pe geam. E soare si un cer ireal de albastru. Copacii, in marea majoritate, sunt inca destul de verzi si se decupeaza incredibil pe fundalul asta albastru. Majoritatea sunt mesteceni, mai ales in centru, super frumosi cu coaja aia alba. Si bate un vant rece de-ti muta urechile! Desi e o zi minunata de facut poze, e atat de frig ca fara echipament complet de iarna nu poti sa iesi, iar cu echipamentul complet, cand intri la metrou sau sta un pic vantul, mori de cald. O vreme ingrata, in fond, numai buna de stat in casa si invartit la paella.

La TV avem „Colt Alb”, cu Ethan Hawke in super tineretile lui, da’ nu ma uit, pentru ca citesc o carte despre istoria internetului. Cartea e scrisa in ’96, deci putina istorie are a ne povesti, dar am aflat cateva lucruri noi.

Si mi-am amintit atata spaniola in aceste zile, incat acu’ ma abtin cu greu sa nu intercalez cuvinte sau fraze intregi, mai ales ca ciorovaiala se poarta -evident – in limba lui Cervantes, iar azi la metrou, dupa ce am zis „un piso con dos dormitores” (in loc de „dormitorios”), am comis si calcul invers, in romana: „iti vine sa te mori de ciuda” (morirse fiind reflexiv in spaniola).

Pues eso, que me lo estoy pasando muy bien, la paella huele estupendamente y la mejor parte es que se está haciendo sin que yo mueva un dedo, o sea que esto para mí ahora es el paraíso. De Madrid al cielo, y un agujero para verlo.

Iar vestea si mai buna e ca diseara se aprind luminile pe strada!!!!! Asa ca nu plec fara sa le vad – deja sunt puse peste tot si superbe, intr-adevar superbe!

Mi se pare Madrid un teritoriu mitic, un loc unde toti suntem acasa; ma fascineaza toate detaliile urbanistice gen sera de plante tropicale in gara Atocha, cartiere noi care cresc in foste locuri virane, pereti orbi ramasi in urma caselor daramate care se acopera fie cu trampantojos, fie cu iedera sau chiar mini-sere pe inaltime! Imi plac magazinele decorate de Craciun, multimea de iesle (sau Betleeme) si absenta aproape totala a eternului Mos Craciun. Aici totul e auriu, verde, cadourile le aduc Regii Magi, Craciunul pare centrat pe nasterea lui Isus si nu pe shopping de cadouri si peste tot au oferte de produse tipice la preturi foarte bune.

This is heaven, and I’m still in it.

Si va doresc si voua sa fiti foarte foarte fericiti azi, sa petreceti o seara minunata si sa va bucurati de fiecare clipa :)

Clipa, ramai, ca esti atata de frumoasa!

5 răspunsuri »

  1. Buna. Ce articol frumos si noi abia asteptam sa te intorci ca sa vorbim si sa ne povestesti acum cat sunt inca proaspete amintirile :). Imi place cum ai descris Madridul – cu cata pasiune :)

  2. Ce pot să-ţi zic? Să-ţi spun că simt mirosul de Paella pe care a pregătit-o Jose, împreună cu marocanul Tarik? Să-ţi zic că mi-ai făcut o poftă nebună de fructe de mare (nu mai menţionez faptul că Paella de Marisco este mâncarea mea preferată, de la spanioli)? Să mai adaug că de câte ori am fost în Spania, chiar dacă nu am ajuns niciodată în Madrid, am văzut lucrurile, locurile, arhitectura, oamenii, natura EXACT la fel cum le descrii tu?

    Te îmbrăţişez cu drag pentru acest post şi me alegra mucho saber que te lo hayas pasado muy bien en Madrid, con tus amigos y con las luces de la ciudad!

    Îmi vine să MĂ mor de râs când citesc: „Îţi vine să TE mori de ciudă” ;)))))))

  3. va multumesc mult pentru mesaje!

    Tom si Marius & Irina, abia astept sa ne vedem si sa povestim!

    Bibishor, ma bucur mult ca impartasesti viziunea mea despre Spania; eu ador fructele de mare si paella, iar cea pe care au pregatit-o Jose si Tarik a fost geniala! Mai ales ca s-au intrecut cu cantitatile si le-a ramas si de-o „sopa de marisco” cu putin usturoi si crutoane… mmmmmmmmmmmmm…

    Te imbratisez si te mai astept pe la mine :)

  4. Ahhhhhhhhhhhh ce poftă îmi faaaaaaaaci!!!!!!! Vreau în Spaniaaaaaaaaaa :( Saaaau când ai timp, treci prin Salsa Picante şi nu o să regreţi! ;-) (un restaurant bucureştean cu specific mediteranean, unde pregătesc o Paella de Marisco que te cagaaaaaaaas!!!!)

    Cu mare plăcere am să revin – probabil deja îmi simţi umbra pe aici hehe Tu doar scrie în continuare, pentru că scrii foarte frumos!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s