Bradul mileniului mi-a luat curentul!

Standard

Se facea ca locuiam in Bucuresti, in iarna (fara semne exterioare vizibile) anului 2007, iar in jurul meu se aprindeau luminile de Craciun pe traseul bine-cunoscut Unirii – Universitate – Victoriei. Alergam de nebuna sa le vad, tragand (ca in fiecare an) speranta ca vor fi superbe, minunate, unice, ca ma vor lasa fara respiratie, asa cum s-a intamplat atunci, demult, cand le-au aprins pentru prima oara. 

Apoi se facea ca in Piata Unirii se ridica un brad falnic, de jdemii de metri inaltime, decorat cu jdemilioane de beculete si caruia toti ii ziceau „cel mai inalt brad din Europa”. Si se facea ca bradul asta nu era chiar o opera de arta, ci o reclama foarte pe fatza a unei banci cu brandu’ roz. Si se facea ca primarele Videanu inaugura cu maaaare tam-tam acest brad, in transmisiile directe ale tuturor televizunilor, iar luminile reciclate inaltate pe banii nostri pe tronsonul Unirii – Iunivarsity – Romana treceau pe planul tzshpe si putin ne mai pasa de ele, ca oricum sunt aceleasi de anul trecut si la fel de câh. 

Si apoi se facea ca in Piata Unirii, ca sa-i merite numele, navaleau multimile de oameni de la pashopt si 1907, cu sabii, furci si topoare… cititi „cu telefoane mobile, aparate foto si copii mici in spinare”. Turisti, localnici, hotzi de buzunare, parinti si copii, studenti, elevi si profesori, mitocani si binecrescuti, toti o apa si un pamant in fata Marelui Brad care-si aprindea pentru ei spicele, ingerii si luminitele albastre, in trei faze.

Dar vai! Nici bine nu se luminara spicele, nici bine nu sunara ingerasii din trambite, ca deodata puhoiul porni ca un singur om spre marele brad, sa-l vada de aproape, strivind in cale-i masini, buticuri, cabine telefonice, borduri si alte piedici absolut irelevante. Nimanui nu-i daduse prin cap sa opreasca circulatia, asa ca masinile incurcau locul, iar locul napadit de oameni incurca peste masura masinile.

Apoi se pierdu primul copil. In geaca lui galbena cu fermoar, mic de abia ajunge pana la genunchii trecatorilor, se uita speriat cum mana mamei se pierdea undeva in fata, in timp ce el era tras, impins, strivit de niste funduri si picioare care i se pareau sufocante, amenintatoare, necrutatoare. Nici macar nu intelegea de ce se afla acolo. Mama zicea ceva de un brad, dar el n-a vazut nimic, decat foarte multa lume. Si acum mama nu mai era de gasit. Nestiind ce sa faca, incepu sa planga, sperand sa-l auda mama. Sau Mos Craciun, care sigur era prin zona. Sau macar ingerasul.

La mine acasa, unde stateam ca o duamna pe canapea cu ochii cat cepele la multimea bezmetica din piata, curentul s-a oprit prima oara vineri. Probabil pentru ca se faceau ceva teste cu bradul. Apoi sambata, cateva ore. Apoi ieri, vreo opt ore! Deja atata baga-scoate toate alea din priza ma enerveaza. Si ma enerveaza si bradul. Si multimea. Si reclama. Si Videanu. Si luminile urate de pe Magheru.

Se facea ca locuiam in capitala Romaniei, oras de doua milioane de locuitori bezmetici, care se inghesuiau ca oile sa vada un brad de fier ridicat de o banca cu brandu’ roz.

19 răspunsuri »

  1. Mie imi place bradul asa cum l-am vazut eu din masina blocata in trafic ieri seara de ziceam ca sunt pe Champs Elysees in vremurile mele bune. Desi am experimentat si eu ieri pentru vreo 10 minute pana de curent. Imi plac si luminitele de pe Magheru in care gasesc ceva mai special fatza de cele de anul trecut care erau chiar cah si…blue :D.
    Nu imi place capitala Romaniei cu bezmeticii din ea din alte considerente care nu merita a fi enuntate aici (poate doar ca ”se inghesuiau ca oile as vada un brad de fier ridicat pe o banca cu brandu’ roz”, dar deh nu toti pot sa fuga din oras la sfarsit de saptamana).
    Poate conteaza si starea de spirit cu care se intampina sarbatorile si poate la mine in acest an starea difera… e una buna si pozitiva…

  2. 10 minute e ok, dar pana de curent de 8 ore in doua zile consecutive te scoate din minti!

    Dar ai dreptate, conteaza starea de spirit, iar a mea a suferit grave alterari aseara, cand mi-am dat seama ca o sa petrec inca o seara/noapte la lumanare… :)

  3. să fim serioşi… bradul ăla e absolut oribil, dar foarte potrivit cu starea de spirit a celui cre a scris cu litere de aur pe filele celuloid publicitare: Anul ăsta se poartă brazi negri. :| No shit!?

    Apoi…luminile de pe Magheru sunt mirobolante mai ales cu acele scantei albastru-electric, scurt-circuitând clopoţeii galbeni. Câh!

  4. @Ale: tot nu reusesc sa inteleg ce efect are oprirea curentului timp de 10 minute asupra unui om in dus??? Aveai intentia sa te sinucizi? sau la ce-ti trenuia curentul atunci?

  5. Hummel – poate pentru ca era ora 18, iar la acea ora nu este lumina afara…ah, si daca nu aveam geam la baie, ceea ce am… era necesara si daca era lumina afara.
    LOL.

  6. Chris, tot raul spre bine. Bradul mileniului ti-a luat curentul ca tu sa scrii postul asta funny foc si eu sa ma simt bine dupa o zi lunga si grea. Exista un mare plan cosmic, behind it all :))

  7. Foarte misto (postul tau, nu bradul, evident)… Mi-am adus aminte de vesnicul tam-tam din fiecare an pe vremea asta… Si m-ai facut sa plang cand mi-am imaginat micul pui in geaca galbena pierdut in multime… (sunt sensibila la imagini de-astea de cand am puiul proprietate personala, evident vad lucrurile altfel). Imi place la nebunie cum scrii, pana si de aici de departe am simtit miros de paella si de transpiratie de la multimile bulucite in centrul bucurestilor…
    Keep it up!
    Si in caz ca ma iau treburile pe dinainte si nu mai comunicam, iti doresc tie si dragilor tai Sarbatori Fericite!

  8. @MAD, bradul nu mi se pare oribil, dar nu merita sa se faca atata tam-tam pe seama lui. A creat niste asteptari peste masura de mari.

    @Adelix – mi-am adus aminte cand am ramas fara curent ultima oara (inainte de povestea cu bradul): in 2005 pe 31 decembrie. In baie, cu sampon in cap (ca Ale ;))), pregatindu-ma pentru Revelion. Atunci am aflat si eu ca apa calda se face mai nou cu curent electric :)))

    @Inozza – I’m happy if u’re happy ;))

    @Simona – esti foarte draguta si m-ai facut foarte fericita cu cuvintele tale. Si eu sunt sensibila la imagini cu pui mici pierduti, iar asta mi se invartea in cap de cand am citit ca in imbulzeala de sambata s-au pierdut (si gasit, thank God) 40 de copii! Sarbatori fericite si voua si sa va fie bine >:D<

  9. Din nou vizualizez ceea ce scrii tu aici de zor hehe :D:D
    Ai darul… tastaturii?! ;-)

    Eu am vrut să ajung la luminiţe, dar din motive diverse am întârziat. În timp ce eu mergeam pe Cheiul Dâmboviţei, spre Unirea, pentru a mă întâlni cu prietenii mei, TOOOOT puhoiul fotografiat în pozele din link-ul pus de tine mai sus, se întorcea către case, cluburi sau parcuri, tot pe Cheiul Dâmboviţei. Pe tot parcursul drumului am simţit cum e să „nadar contra la corriente”… să încerci să înoţi împotriva curentului… vaaai, câtă îmbulzeală.

    E adevărat. Bradul, luminiţele, străzile, vor fi şi mâine şi poimâine în acelaşi loc, dar cred că ideea că era 1 Decembrie, că erau mulţi conaţionali prezenti, a animat lumea să iasă din casă. De obicei când petrecem, ne place să sărbătorim în stil mare şi cu gaşcă maaaaare… vreo 100.000 sau câţi au fost pe bulevardele capitalei în acea seară. ;-)

    P.S.: Doamne, 40 de copii? :((

  10. bai, bradul ala si tot ce s-a intamplat in legatura cu el este una dintre cele mai horrifying mostre de imbecilitate autohtona din cate imi amintesc eu sa fi vazut. sa dam cu vitrion pe el, zic!

  11. Pingback: Millennium Bank a prajit pestisorul de aur! « Cartea Smillei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s