La ora la care scriu aceste randuri (5:26), sunt proaspat ajunsa acasa de la petrecerea anuala a firmei, un bal mascat de mare senzatie in celebrul local bucurestean Bamboo. Un local infinit de kitschos (pereti cu zgrumtzuri argintii si canapele de musama rosie?? brrr!!), cel mai mare in care am fost pana acum, cu muzica buna, aruncat intr-un peisaj namolos pe desfundata strada Ramuri Tei [o strada pe care convietuiesc – din cate am vazut – cam toate tipurile de arhitectura: bordei, bojdeuca, casa, bloc, vila ultimul racnet, restaurant de fitze, club asijderea].
Peterecerea super, distractie, bautura, mancare, veselie, muzica si cele mai grozave costume pe care le-am vazut vreodata! Cu adevarat surprinzatoare: cele mai misto vrajitoare, printese, Cleopatre, domnite misterioase, conti si baroni, Zorro si pirati, ingerasi cu aripi de pene si cate si mai cate! Pe unii abia i-am recunoscut; tuturor costumele le veneau de minune… a fost un carnaval foarte reusit. Dar altceva mi-a atras atentia: costumele li se potriveau si le purtau cu atata naturalete pentru ca si le alesesera singuri, dupa gustul si cheful lor si -zic eu- dupa cum se simteau fiecare: pirati sau domnite, regine sau ingerasi, vampiri sau personaje istorice. Tot privindu-i si amuzandu-ma de costumele care defilau intr-un ritm ametitor, am dezvoltat teoria asta cum ca de fapt costumul reprezinta ceea ce ai vrea tu sa fii. Imbracati in costumele de carnaval, colegii mei erau mai ei insisi decat in hainele de zi cu zi: zanele erau zane si in realitate, spiridusii erau spiridusi, regii si reginele aveau intotdeauna supusii in jur. Sigur, erau si cativa costumati evident in gluma [„hai sa-mi iau cel mai original costum din magazin!”], dar erau si in haine de zi cu zi – ceea ce inseamna fie ca n-au apucat, fie ca n-au vrut sa se costumeze. Poate se simt bine in pielea lor si nu simt nevoia sa imprumute alta identititate, nici macar pentru o noapte.
Eu am fost o negresa cu par cret si turban, pictata cu migala de Livia o ora si ceva cu fard maro pe fata si pe gat, atat de autentica incat am dat socuri tuturor celor care ma recunosteau in cele din urma sub masca [„nu se poate! Chris??? Pe bune esti tu??? Nu pot sa cred! Nu te-am recunoscut!!”]. Si sincer va spun ca negresa mi-am dorit sa fiu din prima secunda cand am auzit ca vom avea bal mascat. Si mi-am dorit inca de cand eram mica si ma jucam cu papusa mea „Neagreasa”, singura neagra si diferita intre toate papusile mele albe.
Puzzle 
Tre sa pui pozaaaaa! Cred ca aratai mortal! Petrecerile astea reprezinta unul din lucrurile pe care le regret cel mai tare de la iis… mai ales ca stiu cat chin e in spatele organizarii lor. M-a apucat iar dorul de voi! Tre sa ne vedem la cafeaua aia! >:D<
Sunt de acord cu Tom, vrem dovada!
E interesanta teoria cu costumele, cred ca s-ar putea chiar sa fie adevarata, e interesant ca mie de obicei nu imi prea vine sa ma costumez, sa inteleg ca ma simt bine in pielea mea?! Sa stii ca asa e! In schimb, al meu copil s-a simtit de minune costumat in gainutza de halloween, asa ca isi va purta numele de familie cu mandrie, zic eu ;-)))
Si eu vreau poze :D
o sa vina poze luni, pentru ca au facut colegii! abia astept si eu sa le vad!!
Simona, ce dragut, gainutza! ;)) Iata, in sprijinul teoriei mele vine si bucuria copiilor de a se costuma si de a interpreta tot felul de personaje – pentru ca nu stiu inca cine sunt ei :)
poze, da :)
off topic: zi-mi si mie, de m-a postat cu vechiul blog?!! (intrebare retorica). si tu ce faci? te mai muti pe domeniul tau?
Irina, pe domeniu nu m-am mai mutat, pentru ca nu ma descurc cu wordpressul de acolo :d Asa ca cei de la haipa mi-au redirectat carteasmillei.ro catre blogul asta si toata lumea e fericita :)
nici nu-s io prea lamurita care sunt avantajele daca ai domeniu versus blog pe wordpress – poate ma lamuresti tu si ma si mut la un moment dat!
haide sa ‘Las si eu un Raspuns’ ;)))) ce tare suna „leave a comment” in romana!!
anyway: long story short: IMI PARE EXXXXTREM de rau ca am ratat aceasta petrecere. mi-ar fi placut la nebunie sa ma costumez si sa ii vad pe toti costumati. Mauchout in ce s-a costumat? pirat sau motan? sau intr-un batranel simpatic si mucalit spunand bancuri deocheate la domnite ingenue?
dar Zaph? Papul? Danuta? Mihu? Costinake?
vreau sa stiu tot!!! vreau un top al costumelor – cele mai reusite si cele mai nereusite!! vreau poze!!! vreau vreau vreau!
[getitza….tot getitza! curioasa si copilaroasa :D]
pe mine in ce [wanna-be costume] m-ai fi vazut deghizata mami? ;;)
:*:*
Mauchout a refuzat sa participe la acest bal mascat, fiind el un indian at heart care nu mai avea nevoie de nici o deghizare :P
Zaph a fost un Jimmy Hendrix/ Jackson Five boy, Danutza o pisicutza dulcica, Mihu un purcel, iar Schnappy si Costin au preferat sa apara travestiti in ei insisi… evident ca la party colcaia de masti, ochelari haiosi si mantii de vampir, deci in decursul noptii au schimbat mai multe masti :)
cele mai reusite costume au fost toate!!! nereusite – nici unul; toate erau superbe!
vin poze pe mail ;)
pe tine te-as fi vazut in Arwen sau soricel :x
ce frumoooooooooooooooooooooooooooooos :”> :”>
arween nu stiu daca mi-ar fi iesit, dar soricelul cu siguranta m-ar fi ‘prins’!!!
asta va fi clar ‘evenimentul-anului-la-care-mi-as-fi-dorit-cel-mai-mult-sa-particip’.
i miss u all :(((((((
dar las’ ca-n doo zile ‘aterizez’, literally, la Bucuresti si-atunci va arat io voo ;)
abia astept pozele pe mail..sa stii ca nu uit promisiunea de mai sus ;)
:*:*:*:*:* [in curand si live]
aaah: si era sa uit!! u loook very…orange-y african :P
Nununu! Nu Arwen, care era prea serioasa si sensibiloasa. Galadriel i se potrivea mult mai mult ;-) Anume cea jucata de Cate Blanchett 8->
Da’ Arwen avea rochii mai frumoase :p